Nu-ți lăsa mailuri necitite
Dacă lucrezi într-o companie, indiferent cât este de mare sau de mică, e clar că ai un sobor de mailuri necitite în fiecare zi.
Mi se pune Drăgo și am o experiență de peste 16 ani atât pe poziții de execuție cât și de coordonare a echipelor. Scriu din prisma unui corporatist (scorțos), având recomandări atât pentru cei care coordonează echipe, cât și pentru cei care nu au subordonați.
Dacă lucrezi într-o companie, indiferent cât este de mare sau de mică, e clar că ai un sobor de mailuri necitite în fiecare zi.
Un șef trebuie să aibă încredere în tine. Da, da. Așa trebuie să se întâmple într-un mediu în care respectul reciproc se poate construi rapid.
Când te angajezi într-o altă companie s-ar putea ca ce găsești acolo să nu fie neapărat ce ți-ai dorit și e foarte probabil să vrei să te întorci.
De câțiva ani tot spun că sunt pe moarte la jumătatea vieții și chiar am de gând să îmi respect promisiunea, adică să ajung pe la 90. Ani, nu kilograme.
Aveți mai jos cele mai citite articole din 2018, un nou sufleu corporatist de grătare vegane, pe un pat de leadershitp, asezonate cu experiențe personale mai mult sau mai puțin dureroase.
Am mai scris de multitasking de multe ori și între timp nu s-au schimbat prea multe, pentru că nu prea poți să faci bine multe lucruri în același timp.
Speakerii motivaționali au apărut și la noi pentru că era normal, dar asta nu însemnă by default că ești unul prost sau bun.
Mai bine gândește-te de ce te-ai compara cu alții. La ce te-ar ajuta în afară de o frustrare mai mică sau mai mare?
Când ai ceva de făcut foarte greu, nu contează efortul și nici măcar durerea pe termen scurt, fizică sau psihică, ci efortul final.
Vin sărbătorile, iar la pachet cu romgleza am moștenit de pe meleaguri străine și Secret Santa, care depinde însă de un număr minim de participanți.
Ești cel mai mare dușman al tău când îți spui că nu poți face ceva, pentru că te gândești la ce-o să zică lumea, iar asta se întâmplă din păcate foarte des.
Delegarea ar trebui să fie printre primele pagini ale cărții “How to Become a Boss for Dummies”, procesul în sine însemnând că împuternicești pe cineva să facă o activitate care intră în responsabilitatea ta.
Greșeala e prietena noastră – e cea mai frumoasă afirmație pe care am auzit-o de la fetița mea, venind ca parte a procesului educativ în școala primară.
Doar nu credeai că invidia nu are card de acces în companii și capra vecinului de birou nu trebuie să moară în chinuri la o ședință de 8 ore.
Sigur ți s-a întâmplat până acum să înlocuiești un coleg care e în concediu sau care a plecat din companie. Pentru o perioadă mai scurtă sau (foarte) lungă.
Este foarte probabil ca până acum să fi fost nevoit(ă) să faci o prezentare în fața unei audiențe mai mici sau mai mari și asta nu înseamnă musai slide-uri.
Ar trebui să existe în regulamentele interioare ale companiilor că trebuie să râzi cât mai mult la birou. Da, ai citit bine, cred cu tărie (nu din aia la pahar) că trebuie să râzi cât poți de mult la serviciu.
Dacă șeful lucrează foarte mult, ai șanse destul de mari să aibă aceleași pretenții și de la tine. Orice asemănare cu multijudețenele este întâmplătoare.
Nici nu e așa de greu precum pare să saluți, chiar deloc. “Bună (ziua)” însoțită de un zâmbet sau chiar o variantă mult mai complexă “cu ce vă pot ajuta” face minuni.
Nu pot să spun înainte la școală, e mult mai bine înapoi la școală, ca să nu ziceți că iar m-am mânjit cu romgleza la gură, chiar dacă back to school sună mult mai bine.
Ți se întâmplă (și ție) să ajungi la jumătatea zilei și să îți dai seama că nu prea ai făcut nici jumătate din ce ți-ai propus? Nu dispera, nu ești singur.
Fiecare dintre noi are propriile metode de motivare, iar una din cele mai dureroase, care funcționează la mine, este să-mi spui că nu sunt în stare să fac ceva anume. Ceva suficient de provocator, dar realizabil, nu să ma pui să chilotez un avion de vânătoare în 10 zile lucrătoare.
Indiferent de domeniul în cate lucrezi, este important să stai motivat(ă) pentru a avea puterea de a merge mai departe, indiferent de ce fac cei de lângă tine.
Adică cum, chiar trebuie să-ți gestionezi șeful? Pe bune? Da, desigur și chiar te va ajuta foarte mult pe termen lung.
Nu cred că realizezi cu adevărat cât timp pierzi pe zi pe internet, atât de gravă e situația. Fie că e vorba de inamicul public al productivității, Social Media sau că e vorba de banalele mailuri (mda, și ele înseamnă Internet).
Cum îți dai seama dacă ești un șef bun sau un șef rău? În general destul de greu, mai ales dacă te-ai înconjurat de poopincooriști care îți spun tot timpul cât ești de minunat și perfect, iar după ce schimbi echipa sau ea te schimbă pe tine încep să spună pe la toate colțurile organizației cât erai de nenorocit.
Da șefu, cere și ai șanse mai mari să primești, în loc să dai ordine. E mai greu pentru cei care au un stil autoritar, persoanele excluse sunt de față.
În ultima perioadă călătoresc ceva mai mult, iar unul din spectacolele preferate este să văd cum unii părinți își tratează copiii în avion.
Suntem foarte buni la a face reproșuri încât unii dintre noi am putea deveni antrenori în tehnica reproșurilor. Așa de bine ne pricepem, încât ajungem la un nivel de excelență în a reproșa.
Știu că nu e cazul tău să ai pe cineva în preajmă care pute, dar s-ar putea să te usture ochii de la ceapa tăiată pe tastatură.