Când te angajezi renunți la niște drepturi

Una e să fii de capul tău și alta e să fii angajatul unei firme, ești nevoit să renunți la niște drepturi, nu mai poți să faci ce te taie capu’. Adică poți să faci, ca doar e o țară liberă, dar nu prea, pentru că tu reprezinți compania.

Foto Pexels

Teoretic, fiecare dintre noi suntem liberi să facem ce vrem și suportăm consecințele. Și alea bune (da, consecințe bune 🙂 ) și cele rele. Fiind angajatul unei companii, devii ambasadorul acelei companii. Când te duci la bancă, indiferent cu cine vorbești acolo, ei reprezintă acea banca, iar pe tine nici nu te interesează prea tare cu cine vorbești.

Imaginează-ți că angajatul băncii este un cocalar în maieu, care ascultă muzică la difuzorul telefonului și care te întâmpină cu

– Salut Bo$$, ia zi câți bani dai azi la băiatu’, ca să-și tragă și el un comision?

Cum ziceam mai sus, poți să faci asta pe persoană fizică, dacă ăsta este brandul personal la care lucrezi din greu, dar nu și când ești angajatul unei companii.

E un schimb pe care îl accepți tacit când te angajezi: ei te plătesc pentru prestanța ta, iar tu evoluezi în consecință, inclusiv reprezentând compania cum poți tu mai bine. Atunci când participi la un eveniment de business, te prezinți ca Georgel de la compania… nu ca Georgel cel stingher.

De aceea, unele firme au cod de conduită intern / extern, politici de comunicare pe mail, dress code, etc.

Nu înjuri, nu vii îmbrăcat în chiloți (dacă nu scrie în fișa postului), nu îți etalezi ura față de alte nații, nu furi, etc.

Ce ai putea să faci pentru a reprezenta onorabil compania în care lucrezi:

• să te prezinți citeț, nu mormăi;
• la un eveniment nu împărți cărți de vizită de parcă arunci steluțe ninja în stânga și în dreapta, ci doar la cerere;
• conduita pe care o ai trebuie să fie în linie cu a companiei la care lucrezi;
• nu fă pe teribilistul când ești la volanul mașinii de serviciu, mai ales dacă e brand-uită cu însemnele companiei. Chiar dacă ai dreptate nu ești departe de știrea “Un șofer al companiei Vulturul Pletos a claxonat o băbuță pe trecerea de pietoni de i-a sărit fulgii”;
• nu îți băga și scoate diverse chestii în social media. Pe lângă faptul că nu te ajuta, indiferent de context, la un potențial interviu, ai șanse foarte mari să fii “scanat” și să nu fii acceptat. Da, majoritatea recruiteri-lor “bagă un ochi” în social media să te vadă cum te dezlănțui într-un mediu “liber”;
• păstrează-ți calmul. Chiar și atunci când ai de a face cu un client care urlă la tine. Ochi pentru ochi va face lumea oarbă zicea Gandhi, însă în contextul acesta e vorba de compania respectivă, nu de doi adolescenți care se bat în curtea școlii;
• când vinzi ceva trebuie să te diferențiezi într-un fel sau altul. Asigura-te că nu în sens negativ;
• promovează valorile brandului;
• leagă relații foarte bune cu (potențialii) clienți;
• chiar și când ești în afara orelor de program tot angajatul companiei ești, așa că dacă ai un comportament neadecvat sau imoral, se poate face ușor conexiunea cu “un angajat al companiei X consideră că beep”. Iar de aici până la “compania X tolerează un astfel de comportament” este un drum foarte scurt. Cu toții ne-am născut generali, adică generalizăm foarte ușor.

Când îți faci treaba foarte bine, clienții se vor întoarce tocmai datorită ție, iar mai devreme sau mai târziu asta se traduce și în avantaje pentru tine. În servicii, clienții percep compania în funcție de cum sunt tratați de angajații acesteia, de promisiunile lor și de cum sunt tratați atunci când dau greș.

Dacă nu îți place compania în care lucrezi sau dacă nu te (mai) reprezintă, mai bine vă faceți un bine ambelor părți și pleci în alta parte, unde valorile companiei se apropie de ale tale.

Fake it till you make it nu te va ajuta pe termen lung.

Din perspectiva companiei, angajații sunt cel mai puternic instrument de marketing; te pot ridica sau te pot doborî. Ai grijă de ei!

Spor la succes!