Tu îi înveți pe alții cum să se poarte cu tine
Pornind de la legea lui Ohm, aia prin care dacă ești om cu mine, sunt și eu om cu tine, tu decizi în cea mai mare măsură cum le permiți altora să se poarte cu tine.
Foto Unsplash
În funcție de ce le permiți, chiar de la prima discuție, așa te vor trata mai departe, inclusiv dacă e vorba de șefi care au un comportament nepotrivit cu toți ceilalți. Nu poți să-i schimbi, știu, dar poți să-ți impui punctul de vedere, fără a te aștepta însă la miracole peste noapte. Uneori se întâmplă de la prima atenționare, alteori durează mai mult până să ajungi unde vrei tu și câteodată nu se întâmplă deloc…
E un fel de delimitare a ceea ce tu poți accepta și ce nu, indiferent de interlocutor. Acum dacă vine șefu / fa (nu citiț’ fufa, că nu asta am scris) și îți spune că ai de predat un proiect până săptămâna viitoare și tu îi spui că așa ceva este inacceptabil, s-ar putea să nu funcționeze abordarea asta. Vorbim de un comportament față de tine care (nu) poate să fie acceptat și nu despre o părere diferită, față de care tu să spui nonșalant(ă) că nu o poți accepta.
Cam tot ce faci ai fost învățat(ă) să faci, fie că e vorba de mersul pe bicicletă, o profesie sau limba franceză, poți să-i înveți și tu pe cei din jurul tău cum să se poarte cu tine.
Prima etapă este obligatorie: trebuie să-i tratezi pe ceilalți într-o manieră în care ai dori să o facă și ei cu tine. Nu poți să țipi la oameni, iar tu să ai pretenția ca ei să nu țipe la tine, pe principiul care țipă mai tare se va auzi mai bine.
Atunci când îți spui punctul de vedere, lumea vede cât te duce capu’, iar astfel vei începe să-ți câștigi reputația și încrederea celorlalți. Cât de mult te respecți pe tine, cam tot atât văd și ceilalți.
Dacă observi un comportament care nu mai vrei să-ți fie aplicat, poți să-i spui persoanei respective (de preferat în altă zi pentru a nu vorbi la cald și fără să fie alte persoane de față, pentru a nu-l ridiculiza): “Aș aprecia să nu îmi mai spui că nu te poți baza pe mine de față cu alți colegi, așa cum ai făcut ieri în ședință. Știi bine că nu este așa și că această eroare a fost o excepție. Voi face tot posibilul să nu se mai întâmple asta, însă dacă este cazul, te rog să avem această discuție doar noi doi”. Ar trebui să înțeleagă că acest comportament te deranjează, că a depășit o limită pe care nu ești dispus(ă) să o accepți și că trebuie să înceteze.
Politicoșenia te va ajuta întotdeauna în defavoarea ticăloșeniei, chiar dacă nu sunt neapărat antonime, iar integritatea nu te va dezamăgi niciodată. Chiar și atunci când dai cu mămăliga-n geam trebuie să îți asumi greșeala, să suporți consecințele și să mergi mai departe, nu să ascunzi cioburile sub covor.
Consecvența este una din cele mai importante calități, care te va ajuta în a construi încrederea celorlalți în tine, iar dacă spui una și faci alta, nu te va mai asculta / respecta nimeni.
Așa cum te respecți tu, așa te vor respecta și ceilalți, iar pentru un dialog e nevoie de două persoane, altfel e doar monolog și nu mai trebuie să fii și tu acolo. Nimic nu este obligatoriu, nici măcar actualul loc de muncă, un membru al familiei sau relația în care nu te simți respectat(ă).
Spor la respectul de sine!
