Proactiv sau reactiv
Un șef proactiv e ca un șofer care conduce preventiv, ce știe cum să se ferească de pericolele din trafic, știe când mașina o ia pe arătură și virează / frânează la timp pentru a evita nenorocirea.
Un șef reactiv merge întotdeauna la limită, claxonează de zici că are claxonul legat de pedala de frână, iar atunci când ceva merge prost găsește alți vinovați de fiecare dată, că doar nu o să fie el de vină.
Foto Unsplash
În situația puțin probabilă în care ți s-a întâmplat și ție să te claxoneze șefa sau șeful, nu înseamnă neapărat că ai făcut ceva rău, ci este foarte probabil ca în disperare să caute vinovați în altă parte.
Când ești reactiv(ă), aștepți să se întâmple ceva rău (nu neapărat intenționat) înainte de a lua ceva măsuri, iar asta poate însemna că ziua ta normală de lucru este aceea în care te muți dintr-o criză în alta.
La partea opusă, când ești proactiv(ă), colaborezi cu echipa, conduci prin exemplu și cauți întotdeauna modalități de îmbunătățire a performanței, având aceleași planuri detaliate de contingență în cazul în care ceva nu merge bine.
Pentru a avea o imagine de ansamblu, trebuie să te poți detașa de activitățile zilnice și să poți vedea mai mult decât limitările postului tău, iar așa poți să-ți planifici mai ușor următoarele luni sau chiar să-ți faci o strategie pe termen mai lung. Identificarea din timp a riscurilor pentru echipa ta te va ajuta să acționezi din timp pentru a le reduce sau chiar să le oprești.
Când te canalizezi în special pe urgențe, este foarte posibil să nu identifici care a fost cauza și să tot repari ce se strică pe parcurs, fără a găsi timp pentru o abordare consecventă, strategică. Nici nu e greu să ai un comportament reactiv, trebuie doar să te canalizezi pe ce vor alții de la tine, sigur sunt destui care așteaptă cu nerăbdare să-ți arunce problemele lor pe birou.
Un lider proactiv își prioritizează eforturile pe tactici și strategii care îl vor ajuta să-și atingă obiectivele, în timp ce un lider reactiv se bazează în general pe rezolvarea imediată a problemelor de zi cu zi. Depinde însă și de context, pentru că în crize, ești nevoit(ă) să stingi focul și nu să faci o ședință în care să-i întrebi pe toți membrii echipei ce părere au despre asta.
Spor la succes!
