Poți să sari din avion fără parașută însă doar odată
Când sari din avion ar trebui să te gândești la riscurile la care te expui, iar dacă nu ai parașută e vorba de sinucidere.
Mi se pune Drăgo și am o experiență de peste 16 ani atât pe poziții de execuție cât și de coordonare a echipelor. Scriu din prisma unui corporatist (scorțos), având recomandări atât pentru cei care coordonează echipe, cât și pentru cei care nu au subordonați.
Când sari din avion ar trebui să te gândești la riscurile la care te expui, iar dacă nu ai parașută e vorba de sinucidere.
Persoanele excluse sunt de față, firește, nu mă refer că tu ai obiceiul de a întârzia la ședințe, întâlniri, nunți, aeroport sau dentist, ci doar la ceilalți care întârzie și te afectează direct pe tine.
În orice domeniu activezi, competiția este cea care te ține alert sau care te motivează să faci ceva mai bine, indiferent dacă e vorba de compania la care lucrezi sau tu ca “persoană fizică”.
To-do list e o înșiruire de chestiuni pe care ar trebui să le faci fără a avea însă neapărat și o organizare legată de când le vei face.
Cum adică tu nu lucrezi pe pilot automat? Asta s-o crezi tu cu prietenii tăi. Pilot automat este chestia aia de la mașină pe care o reglezi la o anumită viteză și merge singură fără să mai accelerezi.
Dacă nu știi pe cine să pui în copie, cel mai simplu e să pui pe toată lumea care e implicată sau nu, direct sau indirect, cu tot neamu’ lor. Dar nu tot, mai păstrează câțiva pentru copia oarbă, aka bececeu.
În ultimele două săptămâni, odată cu sughițul unui furnizor de hosting, nu dăm nume, s-a umplut internetul românesc de reproșuri legate de ce înseamnă să ai sau nu backup și cum poate să-ți influențeze activitatea sau chiar business-ul.
De ce să nu complicăm când ar fi prea jenant să simplificăm, mai ales când sunt lucruri care “așa au fost dintotdeauna”.
Cu sau fără minte, când observi că un coleg, fie că e pe același nivel, sub tine sau și mai rău peste tine te minte e nașpa-aiurea-cam-nasol și orice viitoare colaborare este pusă sub semnul întrebării.
Da, știu, sună cam ciudat spor la succes, dar fără spor nu prea te lovește succesul. Dacă nu îți iei avânt și nu ești entuziasmat și motivat de ceea ce vrei să faci, ai șanse foarte mari să nu reușești.
Așa fack o gramadă de șefi, îți spun o singură dată bagă la cap și se presupune că trebuie să le știi pe toate după aia. În scurt timp.
Toată lumea a supraviețuit sindromului de mâine m-apuc sau mutați munții deja? Stați liniștiți, că era o întrebare retorică, nu disperați. Am zis de mâine, nu de azi, că doar n-ai revenit azi să mai citești articolul pe care l-ai citit ieri.
E foarte bine să ai prioritate, mai ales că toată lumea trebuie să stea după tine. Asta până vine cineva și își bagă picioarele în prioritatea ta și dă peste tine pe trecerea de pietoni.
Eu am voie ce nu e voie, pentru că eu poruncesc ce nu e voie, dar tu nu. Phui câtă aroganță. Legenda zice să nu faci ce face popa, ci ce zice popa. Hai mai bine să-l lăsăm în pace pe domnu’ Popa și să îți explic de ce nu e bine să le spui oamenilor că tu poți să faci ceva, dar ei nu.
În afară de clienții “clasici” la care toată lumea se referă în general, clienții tăi interni sunt cel puțin la fel de importanți ca cei externi, de aceea, indiferent ce poziție ai în companie, trebuie serviți cel puțin la fel de bine.
Spre binele tuturor angajaților, există speranță dacă șeful tău suferă de micromanagement-ită. Dacă ai un șef bolnav, ajută-l. Nu-l lăsa să se chinuie, pentru că te va chinui și pe tine.
Dacă ar exista un manual despre cum să te porți la birou, probabil că ar fi un document “viu” care ar crește în fiecare zi.
Uneori recrutarea este considerată o chestie banală, care umple un loc gol cât mai repede. Am mai scris aici cum văd eu recrutarea și ce te-ar putea ajuta. Între timp s-au schimbat foarte puțin lucrurile cu excepția timpului alocat recrutării.
Tradițional, un Project Manager este cel care planifică și execută un proiect cap – coadă. Uneori fără coadă, dar asta nu din cauza lui, firește, pentru că va găsi o grămadă de vinovați pe care să arunce vina.
Chestia asta cu puterea de decizie e ceva trendy-flendy la care majoritatea oamenilor râvnesc. Nu înseamnă că neapărat o și recunosc toți, dar de la alegerea culorii perdelei, până la modelul de mașină al familiei, puterea de decizie e ceva pe care fie o dobândești, fie o câștigi, fie ți se cedează.
Nu e chiar așa de important să te poți baza pe șef, este foarte important. Adică să poți să mergi la el și să-i spui:
– Șefu’, pot să plec cu două ore mai devreme azi? Nevastă-mea vrea să mergem la cumpărături…
– Nu!
– Mulțumesc frumos șefu’!!! Știam eu că mă pot baza pe tine… am scăpat.
Știu că uneori lucrurile nu sunt așa cum ai vrea tu, dar fără să faci nimic e foarte puțin probabil să se schimbe ceva, așa că nu te mai plânge că faci riduri. Și pe exterior și pe interior. Riduri.
De câte ori ai auzit fraza ți-am spus eu că nu e bine? Mno, acum eu trag puțin pe dreapta până numeri tu, că probabil durează foarte mult.
Cu alte cuvinte, nu e responsabilitatea mea, eu n-am vrut să fac asta dar m-a obligat șefu’ / compania. Un fel de nu e vina mea că trebuie să faci asta, chiar îți confirm că e o tâmpenie, însă nu-mi asum nicio responsabilitate și arunc mortu’ în grădina altuia.
E foarte ușor să fii distras din ceea ce faci și poți să conștientizezi asta dacă te gândești de câte ori te-ai întrerupt astăzi din ceva.
Sau n-are, dar dacă nici acum nu crezi că semne bune anu’ are, ai șanse mult mai mari să ai dreptate. Chiar dacă plugușorul (mașina de companie) se cântă înainte de anul nou, la corporație se cântă când vrem noi. Băgăm o procedură internă pe tema asta și “zeț it”.
Aveți mai jos cele mai citite articole din 2017, un sufleu corporatist de grătare vegane, pe un pat de leadership, asezonate cu experiențe personale mai mult sau mai puțin dureroase.
Dacă aș fi primit câte un leu de câte ori am auzit “nu e treaba mea”, aș fi fost foarte bogat. În schimb, de fiecare dată mi s-a albit câte un fir de păr.
Sunt convins că știi care este prioritatea ta numărul unu. Teoretic știi. Practic însă, s-ar putea să nu stai chiar așa de bine.
Am mai scris aici că cel mai bun lucru ce ți se poate întâmpla în carieră este să ai un șef prost… sau mai mulți. Pe toți n-ai cum să-i colecționezi.