Don’t happy, be worry
Adică exact așa cum am scris, numa’ că ar trebui să fie invers, fără be worry, pentru că prea multă îngrijorare îți face rău la ficat.
Mi se pune Drăgo și am o experiență de peste 16 ani atât pe poziții de execuție cât și de coordonare a echipelor. Scriu din prisma unui corporatist (scorțos), având recomandări atât pentru cei care coordonează echipe, cât și pentru cei care nu au subordonați.
Adică exact așa cum am scris, numa’ că ar trebui să fie invers, fără be worry, pentru că prea multă îngrijorare îți face rău la ficat.
Doar nu credeai că există democrație în companii și că votăm fiecare cum vrem să facem la locul de muncă. Sper. Chestia asta nu merge în business.
Da Bo$$, recunoaște când greșești, mai ales în fața subordonaților sau a colegilor. E mai ușor să recunoști în fața șefului, chiar dacă o faci preventiv.
Știu că ție nu ți s-a întâmplat niciodată să participi la o ședință despre nimic și cu atât mai puțin probabil, să convoci tu una. Ăsta este un privilegiu.
De la începutul lumii și până astăzi, management înseamnă gestionare și organizare, fie că e vorba de împărțirea vânatului, fie că e vorba de millennials.
Sunt momente când te simți blocat și nu poți merge mai departe? Welcome to the club. Toți am fost cel puțin odată în postura asta, fie că recunoaștem sau nu
Atunci când angajatul tău este în depresie, rezultatele muncii lui pot afecta întreaga organizație și atitudinea ta ca șef este pusă la mare încercare.
Săptămâna trecută mi-am schimbat permisul de conducere și m-am lovit de o lipsă severă de bunăvoință din partea angajaților din instituțiile statului.
Feedback-ul este în general tratat ca o critică, pentru că atunci când îl primim, ne așteptăm la ceva negativ, ceea ce nu e foarte departe de adevăr.
Nu există organizație fără un coleg enervant, o colegă sau chiar mai mulți.
Asta dacă nu cumva ești tu cel / cea enervant(ă)? 🙂
Ce frumos sună povestea asta cu oamenii sunt cel mai important “asset” pe care îl avem. Numa’ că e foarte departe de realitatea din teren, mno.
Nu este niciun secret că în general ne este greu să recunoaștem că am greșit și simțim că alții sunt de vină. E un sentiment de protejare artificială.
După 13 ani, săptămâna trecută a trebuit să îmi iau rămas bun de la cățelul meu. A fost cumplit să îl văd cum suferă și să nu mai poț să îl ajut cu nimic.
Acesta este articolul cu numărul o sută și îți voi da rețeta secretă ca să (nu) îți faci blog.
Or fi multe, or fi puține o sută de articole nu știu.
Dacă nu ești un șef productiv, mai devreme sau mai târziu nici echipa ta nu va fi productivă, iar asta se va răsfrânge asupra ta.
În sfârșit s-a reglementat și la noi munca la distanță, nu că am fi inventat noi gaura-n gogoașă. Ne aliniem și noi la cerințele pieței.
Într-o lume plină de păreriști, cel mai tare e cel care îți spune “Îți recomand …” fără să fi încercat el acel ceva și nu mă refer la un produs.
Una e să fii de capul tău și alta e să fii angajatul unei firme, ești nevoit să renunți la niște drepturi, nu mai poți să faci ce te taie capu’.
Dacă săptămâna trecută vă spuneam ce să faceți la aeroport, astăzi veți citi ce să (nu) faceți în avion, tot din perspectiva celui care călătorește mult.
La aeroport lumea îi așteaptă pe cei dragi și este un adevărat “focar” de emoții. La sosiri, că la plecări găsești altfel de emoții.
În ultimele zile am fost la Social Media Summer Camp, iar de data asta am aflat ce beneficii aveți dacă scuturați de zece ori.
Când prima oară un copil face caca la oliță e sărbătoare în familie. Suni toate rudele până la gradul patru și le trimiți pozele / filmulețele aferente.
După ce un produs original are succes, se găsesc destui să spună ca nu este suficient de bun și că vor alte variante, cum ar fi cappuccino fără lapte.
Da, ai citit bine, evaluările anuale sunt o prostie dacă reprezintă singura modalitate de a-ți gestiona oamenii și performanța lor.
Cel mai bun lucru care ți se poate întâmpla în carieră este să ai șefi proști. Cu cât mai mulți cu atât mai bine, numa’ să înveți din interacțiunea cu ei.
Mi-am salvat într-un fail draft-ul ăsta de articol cu romgleza, numa’ că am procrastinat samtaim până să îl postez.
Încerc să biheiv cât mai bine.
14 minute pe zi, adică 1% din cele 1440 de minute cât are o zi întreagă.
14 minute în care să plănuiești ce vrei să faci toată ziua respectivă.
Ieri am fost la conferința organizată de Brandminds, unde după o zi plină, rolul principal l-a avut Gary Vaynerchuk cu energia lui tipică.
Dacă un bărbat spune că face ceva, va face, nu trebuie să îl bați la cap la fiecare șase luni întrebându-l când va face! Știe el mai bine.
A început sezonul în care scoatem buruienile, iar în perioada asta dacă nu te ocupi de ele, orice altceva ai planta lângă, rezultatul este negativ.