Backup la backup

În ultimele două săptămâni, odată cu sughițul unui furnizor de hosting, nu dăm nume, s-a umplut internetul românesc de reproșuri legate de ce înseamnă să ai sau nu backup și cum poate să-ți influențeze activitatea sau chiar business-ul. Ca să nu ne umplem iar de romgleză la gură, backup înseamnă un fel de “copie de rezervă”, care sună la fel de prost în română ca decupare / lipire, varianta tradusă a cut / paste.

În poza de mai sus intenționam să prezint ceva, iar în primele minute nimic nu funcționa, ecranele verzi îmi atacau direct ficatul de panică, cu toate că testele și backup-urile audio și video au mers perfect înainte. După stresul de rigoare și întrebările din seria “Ce draqu mă fac acum?” am improvizat ceva, nici nu mai rețin ce, până a pornit prezentarea și ușor ușor mi s-a redus și pulsul care îmi bătea în gât.

Cică era pe vremuri un călător în mijloacele de transport în comun care a găurit două bilete, deși era singur (da, pe vremuri existau bilete de hârtie, care trebuiau introduse într-un “compostor). Văzându-l ce face, un pasager îl întreabă:

– Domnu’ Cumsecade, văd că ești singur, spune-mi și mie de ce ai compostat două bilete?

– Păi nu știi niciodată ce se poate întâmpla și dacă pierd unul, rămân cu al doilea.

– Bine mă, dar dacă le pierzi pe amândouă, întrebă celălalt râzând?

– Ehe, am și abonament, normal…

Mno, cam așa cu backup-ul pe scări și oricât de caraghios ar fi exemplul precedent, de cele mai multe ori e bine să ai backup. Barem pentru chestiile la care ai pretenția că sunt importante pentru tine, cum ar fi câte un borcan de Nutella în fiecare dulap, inclusiv la birou, firește.

Toți cercetătorii britanici, fără excepție, au ajuns la concluzia că prima oară trebuie să ți se întâmple ceva nasol, ca să iei în calcul cu adevărat un backup. Fie că e vorba de pozele familiei, de fișierele pe care le-ai creat în toată cariera ta sau de un backup pe bune de carieră, tot backup se cheamă.

Imaginează-ți că lucrezi la cel mai important proiect de până acum și după două luni de muncă zi lumină – noapte întuneric vine și ziua prezentării într-o locație (foarte) retrasă, la munte. Într-o dimineață cum nu se poate mai importantă pentru cariera ta, te trezești în zgomot de ploaie torențială, cu spume și bubuieli, dar nu bagi în seamă, că doar nu o să te oprească pe tine niște picături.

După ce ți-ai dat seama că ai stat prea mult la duș, ți-ai adus aminte că sala de prezentări este în altă clădire, așa că bagi viteză ca să mai faci o ultimă verificare înainte de marea prezentare.

Te-ai bărbierit ascultând o melodie motivațională și te vezi în oglindă actorul principal după ce ai udat toți pereții. Te binedispui când realizezi că ai folosit pasta de dinți în loc de spuma de ras, dar îți trece repede când te uiți la ceas și vezi că mai ai 8 minute ca să ajungi la sala de prezentare.

Alergi prin ploaie și aluneci pe scările ude, numa bine ca să dai cu geanta de pământ. Chiar dacă planează în slow motion și vezi cum toată viața ți se derulează în față, cu un efort deosebit reușești să întinzi piciorul pentru a-i amortiza căderea și ai un moment de speranță că o vei prinde. Degeaba, cade cu toată forța pe scări și în disperare o deschizi repede și observi o crăpătură pe capacul laptopului. Ținuta ta impecabilă are o pată mare de noroi pe buca dreaptă și te doare jumătate de corp de îți vine să invoci tot arborele genealogic al morților și răniților de pe linia maternă al Zeului Ploii.

Ajungi totuși la timp în sală și pornești cu teamă laptopul. Pe ecran vezi eclipsa totală cu efecte vizuale speciale de fulgere alb-negru. Și nimic altceva.

Realizezi că nu mai ai nicio șansă și îl rogi pe primul om care are un laptop funcțional lângă tine dacă poți să-i folosești internetul pentru a descărca prezentarea backup-ată din cloud. Viteza de descărcare îți arată “48 minutes remaining” și îți aduci aminte că în buzunarul din dreapta spate ai un USB cu prezentarea pe post de backup la backup. Cu greu reușești să-l desprinzi de pe boocă, care vei observa ulterior că ți-a lăsat un tatuaj 3D mov și îl bagi în același laptop.

Când totul este gata și vezi titlul prezentării pe ecran, începi cu lacrimi în ochi prezentarea. După primele două slide-uri realizezi că aplauzele audienței erau de fapt tunetele de afară, te trezești urgent că nu mai este curent și proiectorul nu mai merge.

Nu te panichezi, pentru că ce dreaqu poate fi mai rău de atât și scoți tacticos din geantă prezentarea ta printată într-un număr suficient de mare de exemplare, te scuturi puțin ca să-ți revii și începi să le explici tacticos ce voiai să le spui într-un pauăr point. Audiența e impresionată de evoluția ta, apreciază și abilitățile de management al crizei și te întreabă ce ai fi făcut dacă ar fi mers totul perfect din prima.

Înjuri în gând și le spui cu gura până la urechi că nu e stilul tău ca totul să fie simplu, pentru că ar fi fost mult prea plictisitor. La final bagi o glumă cu un accent inconfundabil est european de pe vremea lui Caragiale cu “Danger is my middle name”. Până la urmă totul a ieșit bine și mai mult decât atât vei fi vedeta principală din companie pentru o perioadă bună de timp.

Poate că dacă ai fi ascultat horoscopul în acea dimineață ai fi înțeles mai repede ce urmează să-ți spună astrele.

Sănătate – astrele îți surâd

Dragoste – astrele râd în hohote

Carieră – astrele se kcă pe ele de râs.

Backup înseamnă și să ai un plan B în cazul în care planul A nu merge bine și ar fi bine să lași vrăjeala cu “sigur o să-mi iasă din prima” pentru că până una alta e vorba de gestionarea și diminuarea riscului.

Fără a da în paranoia, un backup sănătos (a se citi mai multe) te poate scoate din multe belele.

Ți-ai făcut backup la succes?