Gary Vaynerchuk: Fă-o pentru tine și pentru nimeni altcineva

Ieri am fost la conferința organizată de Brandminds (care deja și-a actualizat lista de speakeri pentru 2018) unde după o zi plină, rolul principal l-a avut Gary Vaynerchuk. Chiar dacă i-am mai văzut zeci de video-uri și am ascultat alte câteva sute de “prestații”, omul ăsta te fascinează cu energia și cu naturalețea lui.

Gary Vaynerchuk

În afară de cea mai mare densitate de fuck și fucking pe oră față de orice alt speaker din lume, maniera foarte simplă, dar dură în care explică lucrurile te face să ai neașteptat de multe momente “aha” când îl vezi.

Nu a inventat zahăru’n ceai și nici gaura la gogoașă, dar la ușurința cu care “vede” lucrurile îl suspectezi că are niște lentile speciale, mno. Cum ar fi legătura între panourile cu reclame de pe marginea drumurilor (la care nimeni nu se mai uită, pentru că butonează telefoanele când sunt într-o mașină ca pasageri) și banii aruncați pe geam pe acele reclame outdoor. Adică nu cumva mai bine ai băga acei bani în conținut care să ajungă pe telefoanele mobile? Doh…

Omul ăsta poate să vorbească ore în șir fără să își piardă niciun pic din energie, iar ieri l-am văzut vorbind cinci ore (conferința & after party) cu aceeași intensitate și entuziasm cu care a început.

Când vorbea de viața angajaților din corporații nu era foarte încântat de ideea că multitudinea de restricții și politically corectness-ul distruge de cele mai multe ori adaptarea la realitatea zilelor noastre, fie că e vorba de social media sau de banii aruncați pe reclamele TV, bannere sau panouri stradale.

“If marketing was math, it would be over by now. It’s not fucking that!” Gary Vaynerchuk

Când l-am întrebat cum folosesc copiii lui telefoanele mobile și tabletele mi-a spus că spre deosebire de alți părinți care sunt politically corecți, el îi încurajează să le folosească mai mult, pentru că acolo este viitorul.

În general vorbește despre cum antreprenoriatul poate schimba oamenii și dă foarte des exemple din viața personală. În loc de un antreprenor vai de capul lui, preferă un corporatist foarte bun. Mno, aici i-am subliniat că există viață și fără antreprenoriat și că nu toți corporatiștii își doresc să își construiască propria afacere, așa cum e povestea, că de n-ar fi nu s-ar povesti.

Mi-a plăcut foarte mult cum vorbește despre familia lui, pe care o ține “ascunsă” de toată expunerea cu care este obișnuit zilnic și că indiferent de încărcarea lui, comunicarea cu ei este esențială, iar așa reușește să mențină un echilibru.
Spor la succes. E succesul tău!