Nu țipa!

Poți să-ți spui punctul de vedere și fără a țipa. Indiferent dacă ești profesor, părinte, șef sau casier, nu poți să-ți câștigi respectul prin forță.

nu tipa

Photo Unsplash

Se poate întâmpla ca unii angajați să nu își îndeplinească atribuțiile zilnice, însă dacă începi să țipi la ei, mai ales la toți deodată, îți faci un mare deserviciu și autoritatea ta începe să se piardă încet, dar sigur.  

În momentul în care le dai în cap la prima greșeală, reală sau nu, primul efect este că se va activa procesul de autoapărare și, implicit capacitatea de a avea inițiativă se va reduce sau chiar elimina. Ca să nu mai zic că vor începe să conspire ca să se apere de tine și după aceea tot tu te vei mira de ce te vorbesc pe la spate.

Ei se vor simți umiliți, respectul de sine scade și îi transformi foarte rapid în dușmani, care pot deveni la rândul lor agresivi, iar un mediu de lucru ostil nu poate duce la nimic bun. Nici productivitatea nu poate rămâne la un nivel ridicat, din teama de a nu fi apostrofați, viteza de lucru va scădea.

Dacă vorbim de educație și țipi la copii / elevi nu faci decât să-i inhibi și să obții rezultatul invers: cei gălăgioși vor deveni și mai gălăgioși, iar cei mai sensibili se vor închide în ei și se vor simți vinovați pentru ceva ce nu au făcut. Doar o isterică (da, din păcate dascălii de secs feminin sunt mai țipători) poate ține în frâu niște copii prin forță decibelică și abuz emoțional.

Când ești nervos / oasă și țipi la oamenii tăi, se vor obișnui destul de repede cu zgomotul, iar în scurt timp vei rămâne doar cu gălăgia și vei fi din ce în ce mai ignorat(ă).

Cu cât ești mai țipător / țipătoare, cu atât mai mult distrugi moralul echipei, iar pe termen lung tot acest comportament se va întoarce împotriva ta. Nu mă refer la sport sau chiar la cultura militară (aia pe bune, nu de la un sergent idiot), unde motivarea vocală poate avea rezultate spectaculoase, dacă e folosită cum trebuie.

Dacă șeful sau altcineva țipă la tine, ar trebui să încerci să rămâi calm(ă), să nu răspunzi cu aceeași tonalitate, să încerci să înțelegi de ce este în starea asta (chiar dacă asta nu scuză comportamentul față de tine) și să fii ferm(ă) arătând că dorești un ton mai respectuos. În unele cazuri ajută foarte mult dacă răspunsul tău vine în momentul în care țipătorul / țipătoarea s-a liniștit / și-a schimbat dispoziția, chiar dacă nu în aceeași zi.

Nu cred că acolo unde lucrezi, ai voie să-ți tratezi subordonații, colegii, elevii în acest fel, iar prin acest comportament nu faci decât să le demonstrezi cât de mult îți pasă de reguli și de cei din jurul tău.

Țipatul nu te face mai bun(ă), ci mai slab(ă), folosindu-ți puterea formală asupra unora care (crezi tu) sunt mai slabi ca tine.

Spor la succes!