Ce salariu îmi dați / doriți pentru acest post?

Cam așa încep foarte multe interviuri: Cât e salariul? Ce salariu doriți?

Nu neapărat din prima frază, dar oricum înainte de a-ți forma o idee completă despre candidat / angajator.

 

Ei bine… nu se face așa ceva, indiferent de ce parte a CV-ului ești.

Nu poți să faci asta ca și când ai vrea să cumperi niște fructe la piață. Chiar și acolo pui mâna, verifici cât sunt de tari, miroși, întrebi de unde provin și nu îi spui vânzătorului “Îți dau 3 lei pe kilogramul de afine.”. Vânzătorul știe foarte bine care este prețul afinelor, ce calitate au cele pe care le vinde el în comparație cu alții (dacă este realist) și nu va fi dispus să ți le ofere niciodată la un sfert de preț. Dacă te vede mai pofticios, s-ar putea să îți spună că îți dă 200 de grame la banii care ești dispus tu sa îi dai, ca să nu ți se aplece.

Dacă ai doar atâția bani în buzunar și trebuie să te încadrezi la suma respectivă nu poți să ceri ceva nerealist, pentru că mai mult ca sigur nu vei primi cea mai bună valoare pentru acești bani.

Majoritatea oamenilor sunt interesați (doar) de câți bani câștigă și văd jobul doar din această perspectivă. Dacă faci asta, te vei transforma într-o statistică și probabil că la întrebarea românească “cu cât te plătesc ăștia?” răspunsul tău este “Cu prea puțin față de valoarea mea. Valoarea mea nu o are nimenia. Yo sunt șefu’ la tuturor!”

Bineînțeles că în unele cazuri, sunt stabilite foarte clar grilele salariale și ca angajator ai limitări, însă asta nu înseamnă că trebuie să îți elimini toți candidații înainte de a-i vedea și testa.

E ca și când spui din start că nu îți permiți oameni buni, ci doar pe cei care sunt dispuși să vină pentru acel salariu. Cu toate acestea nu ai un afiș mare la intrare “acesta este salariul … nu intra dacă vrei mai mult”.

Dacă ești candidat:

• obiectivul tău la interviu este să te accepte angajatorul, acum nu ești în poziția de a cere ceva. Nimic;
• nu întreba cât este salariul în timpul interviului, pentru că nu vei face decât să lași o impresie greșită; tu vrei să vinzi ceva (pe tine) și întrebi astfel cumpărătorul cât vrea să plătească;
• doar după ce ai fost anunțat că ai luat postul și ți s-a făcut oferta pentru job-ul respectiv poți pune întrebări legate de pachetul salarial & beneficii sau a negocia;
• nu merge la cacealma, pentru că dacă nu ești așa de bun precum te-ai vândut, se va vedea în primele luni de activitate și s-ar putea să nu treci de perioada de probă în primul rând pentru că nu ai “livrat” ce ai promis, efectul fiind dăunător pentru ambele părți.

 

Dacă ești intervievator:

• scopul tău este să găsești persoana cea mai bună pentru acel post și nu cea mai “ieftină” variantă, ca să te încadrezi la bani. Nu aici se face saving;
• ar trebui să ai un check list unde să îți notezi tot ce te interesează, în așa fel încât după ce vezi mai mulți candidați să poți să iei cea mai bună decizie;
• nu porni din start cu prejudecăți legate de oameni, de multe ori aparențele înșală;
• nu îți face probleme dacă ai un candidat overqualified. Dacă el este dispus să accepte acel post, vei avea numai de câștigat. Poveștile cu frustrările oamenilor foarte bine pregătiți pe o poziție “de jos” sunt doar povești. Dacă este foarte bun, omul va fi promovat în interior rapid, spre beneficiul ambelor părți. Dacă nu este chiar așa de bun și o ia pe calea frustrărilor, nu trebuie să îi permiți să afecteze buna funcționare a echipei cu o atitudine greșită;
• alege omul pentru că este bun, nu pentru că e oarecum OK…iș, numa’ bun să fie la numărătoare;
• dacă ai dubii, nu alege;
• poți să întrebi candidatul (eventual) la final care sunt pretențiile financiare, însă nu cred că te va ajuta foarte mult această informație. Dacă spune o sumă mică nu te va ajuta, dacă îți dă un răspuns politic nu te va ajuta, iar dacă îți spune o sumă prea mare, în cel mai bun caz vei spune că este foarte bun, dar că nu ți-l permiți;
• în cazul în care faci oferta și este refuzată, atunci poți să îl întrebi care sunt motivele pentru care nu a acceptat oferta: dacă sunt de natura financiară sau de altă natură, iar în cazul în care merită candidatul, poți să faci unele excepții, până la urmă ar trebui să ieși pe plus;
• fă-ți o listă cu cei care crezi că sunt potriviți pentru compania ta dar care au refuzat oferta, chiar și cu cei “scumpi”, s-ar putea să îți fie de mare folos pentru alte posturi;
• nu promite ceva ce nu poți respecta. Niciodată!

Nu îți imagina că e ca la piață și în funcție de cât de mult ceri sau cat de bine te vinzi vei obține o sumă diferită.

Eu nu aș alege un om sau o companie exclusiv pe baza salariului.

Și nu în ultimul rând, nu uita că ceva foarte bun nu este ieftin.

Legenda spune că un tip i-a cerut lui Picasso să îi deseneze ceva pe un șervețel și că îi va cumpăra acel șervețel. Picasso a acceptat și i-a înapoiat foarte rapid șervețelul spunând:

– Un milion de dolari, vă rog.

– Un milion de dolari??? Pentru 30 de secunde de desen? exclamase bărbatul.

– Da. Mi-a luat 50 de ani ca să pot să fac acel desen în 30 de secunde.
Spor la desenat șervețele și succes la interviuri!