Urgența ta nu este și urgența mea

De multe ori avem pretenția ca lucrurile să se întâmple foarte repede, dar frecvent se întâmplă ca urgența ta să nu fie și urgența mea.

Foto Pexels

Unele chestii sunt urgente, ca de exemplu: să îți faci bagajul dacă pleci în câteva minute, să pornești la semafor când ai verde sau să îți repeți prezentarea pe care o ai de făcut astăzi. Nu vorbesc acum de împărțirea în cadranele urgențelor, de parcă ești la trierea de la spital când ajungi cu ambulanța și oamenii ăia te clasifică în funcție de șansele de supraviețuire, ci despre colegii ăia pentru care tot ce fac ei este super mega giga urgent, de fiecare dată, în așa fel încât ajungi să-i ignori cu succes, chiar și atunci când săracii chiar au o urgență.

Nfine, pentru ei fiecare mail este foarte urgent, încât după ce ți l-au trimis, te sună, ca să se asigure că îl și citești acum, indiferent ce făceai în acest moment. Dacă nu răspunzi, îți scriu pe whatsapp, sms, messenger și ar încerca și varianta cu fumuri cu pătura, cum făceau indienii, dacă ar putea să facă asta în birou.

Nu mă refer la urgențele care sunt într-adevăr urgențe, adică ceva foarte rar, nu de șase ori până la prânz, în fiecare zi. Dacă păstrezi gradul de “urgentare” la un nivel normal, atunci când apelezi la cineva, ai șanse mult mai mari ca să acționeze rapid. Dacă ești genul care sună cu “Salut, am și eu nevoie să mă ajuți cu o urgență” de fiecare dată când apelezi pe cineva, nu prea vei avea șanse mari de a rezolva așa zisele urgențe pe termen lung și vei începe să fii ignorat (ă).

Uneori se întâmplă ca urgența ta să se nască din incapacitatea de a te planifica eficient și brusc vrei să o transformi în urgența mea, ceea ce nu vreau să fac, nu frecvent. Dacă tu ai o problemă, nu aș vrea să demarăm procesul de adopție și eu să înfiez problema ta. Pur și simplu nu vreau să fac asta, le am și eu pe ale mele, mulțumesc. Pot să te învăț cum să o rezolvi, pe problemă, dar nu să o rezolv eu pentru tine.

Revenind la urgențele tale, în cazul în care ești atât de sâcâitor pentru că eu nu-mi respect DEADline-urile, problema e la mine, nu la tine. Dacă frecvent nu îți respecți promisiunile și cei care depind de tine s-au fript din cauza ta, nu te mira că vin la tine din oră în oră să te întrebe dacă ai terminat ce aveai de făcut și astfel îți dau impresia că toată viața lor este de fapt o urgență. Ceea ce se poate întâmpla și invers, cei cu care lucrezi, fie că îți sunt colegi sau subordonați trebuie să înțeleagă care sunt implicațiile nerespectării unui deadline, atât intern, dar mai ales față de clientul extern.

O urgență crează haos în celelalte lucruri pe care le ai de făcut și pe care trebuie să le lași deoparte pentru a rezolva urgența. Dacă faci pană la mașină, umflatul roții sau chiar schimbatul ei devine prioritar pentru tine, degeaba te gândești tu că a conduce molcom până la destinație era obiectivul principal de la care nu te poți abate.

Ca să poți acționa acum sau mai târziu, în prima fază ar trebui să evaluezi corect urgența, adică dacă doar se fâsâie puțin sau e goală de tot. Roata.

Ce s-ar întâmpla dacă nu ai schimba-o acum sau mai poți să mergi cu ea așa o perioadă chiar dacă e obosită sau chiar dă semne de găurire. Tot de roată vorbim, da?

Înainte de a accepta o “urgență” asigură-te că e pe bune urgență. Când îi spui cuiva să iasă afară din clădire, pentru că a luat foc, nevoia de a-și mișca fizicul cu cea mai mare viteză devine foarte puternică.

Spor la succes! Da’ urgent.