Nu trebuie să fii fericit non-stop

La început de an ar trebui să îți propui să fii fericit. Că așa trebuie, așa se face, așa scrie în toate cărțile, doar nu-ți propui să fii nefericit.

“Anul ăsta îmi propun să fiu cât de nefericit pot să fiu!” – dacă asta vrei, îți urez succes, ai șanse foarte mari să reușești în țara asta de tot beep-ul, cu beep de politicieni, cu beep cocalarii pe care-i întâlnești la tot pasul, cu beep beep beep… totul e nasol. Nici să emigrezi nu mai e ce a fost… beep, gata cu nenorocelile.

Foto Pixabay

Să revenim totuși la cei care vor să fie fericiți. Contrar tuturor poveștilor de spălat pe creier, trebuie să conștientizăm că nu există o fericire perfectă, no matter what. Reveniți în lumea reală, pe bune.

Dacă ești normal(ă) și dintr-o dată ai devenit fericirea întruchipată doar pentru că ai citit pe undeva că trebuie să fii fericit(ă) nu te va ține mult și chiar ai șanse mari să ajungi la depresie pentru că spre deosebire de ceilalți tu nu ai reușit să ajungi acolo.

Ce ai putea să faci pentru a fi mai fericit la birou și nu numai:

zâmbește mai des;
nu îți stabili ca obiectiv principal să fii fericit. E ca și cum ai apela la un coach care să te facă fericit. Fericirea nu este o acțiune pe care o poți învăța. Fericirea este un efect;
pentru ca să-ți placă jobul pe care îl ai, ar trebui să îți placă ceea ce faci, iar acest lucru este exclusiv alegerea ta. Dacă nu îți place, schimbă-l, nu sta acolo doar ca să fii la numărătoare;
acceptă că ceilați pot fi diferiți față de tine, fără a dori însă să-i schimbi;
nu-i lăsa pe ceilalți să îți spună ce nu poți să faci;
trebuie să faci lucruri grele, foarte grele. Dacă le faci pe cele ușoare, satisfacția va fi pe măsură la final;
nu bârfi, pentru că nu îți poate aduce fericirea, sper. Niciodată fericirea clădită pe nefericirea altora nu va ține;
cu cât devii mai bun în ceea ce faci, cu atât vei fi mai mulțumit(ă) de tine;
apreciază emoţiile pe care le trăiești și nu obiectele în sine. Un telefon sau o mașină, nu vor mai avea niciun efect peste 20 de ani, spre deosebire de o emoție;
nu poți să fii fericit fără să ai momente de nefericire;
fii deschis la schimbare;
încearcă să-ți scoți din program activitățile care nu îți plac. Da, se poate chiar și la serviciu;
nu îți stabili un mindset negativ, pentru că “oricum va ieși nasol”;
nu fi gelos pe reușitele altora. Poți oricând să înveți de la ei;
nu te compara cu alții, ci doar cu tine;
zâmbește și mai des;
zilnic se întâmplă foarte multe lucruri necontrolabile. Nu încerca să le controlezi pe toate;
stabilește-ți obiective pe termen lung, pentru a avea motivația necesară ca să treci mai departe de momentele negative;
nu fi superficial(ă);
găsește un echilibru între activitatea pe care o depui și remunerația pe care o primești. Dacă nu reușești asta, în scurt timp vei fii nefericit(ă);
notează-ți momentele când ai fost fericit(ă) și revizuiește lista din când în când;
stai (doar) într-o relație care te face fericit;
colaborează cu oamenii cu care îți face plăcere să lucrezi;
limitează cât poți de mult colaborarea cu cei toxici;
trăiește în prezent, nu în trecut;
nu te mai uita la știri. Dacă se întămplă ceva cu adevărat important sigur vei afla;
pe cât posibil, încearcă să ai o atitudine pozitivă;
fii integru(ă). Foarte multe din nemulțumiri pornesc de la diferențele de valori;
redescoperă bucuriile din lucrurile simple, de exemplu cele pe care le-ai trăit în copilărie;
uneori trebuie să te detașezi pentru a-ți putea permite să fii fericit(ă);
trăiește cum vrei tu, nu cum îți spun alții;
nu poți să alegi să fii fericit, poți doar să-ți creezi un mediu care va favoriza această emoție. Pe același principiu nu poți alege să fii trist, sunt doar niște factori care-ți pot induce această stare;
nu trebuie să-i faci pe toți ceilalți să te placă;
ai încredere în tine;
nu te învinovăți dacă ceva nu a mers bine. Poți să înveți din asta, dar nu trebuie neapărat să te autosesizezi și să te trimiți la tribunal pentru fiecare greșeală, mică sau mare;
învață să spui NU. De foarte multe ori fericirea altora (la birou) înseamnă nefericirea ta;
acordă-ți timp pentru tine. Doar pentru tine. Și nu-ți spune că nu-l ai, este vorba doar de locul pe care ți-l dai în lista de priorități;
nu-ți mai cere atât de mult scuze. Nu, nu este vorba de o lipsă de politețe, ci de gradul de vinovăție care vine la pachet cu scuzele;
arată-ți emoțiile, nu juca teatru;
nu accepta lucruri pe care le urăști doar pentru că așa vor ceilalți;
dacă ești șef, nu trebuie să-ți faci subordonații fericiți. Rolul tău este diferit în organizație;
nu lucra frecvent peste program;
nu te îngrijora pentru orice prostie;
zâmbește din nou 🙂

Hai să nu mai dansăm hora fericirii când de fapt nu este așa, ci doar ne amăgim într-o bulă care arată bine la exterior.

Nu în ultimul rând, respectă legea lui OM: dacă ești om cu mine, voi fi și eu om cu tine!
Spor la succes!

Articole similare