Proceduri inutile cu efecte enervante

Evident că te-ai întâlnit până acum cu proceduri inutile care, nu numai că nu rezolvă nimic, dar te și enervează la culme.

Culmea e că aceste proceduri au fost implementate pentru că s-a întâmplată odată ceva nasol sau că cineva și-a imaginat ca dacă nu se face așa, există posibilitatea, nu contează cât de mică, că s-ar putea întâmpla ceva nasol.

Foto Pexels

Este drobul de sare al companiilor, proceduri pe care angajații le execută fără a le înțelege sau pe care le contestă în vreun fel.

Cel mai enervant este când unele aberații din astea sunt aplicate doar de unele companii (sau chiar una singură) în aceleași industrii și este evident că este o găselniță a companiei respective, fără a avea neapărat și o logică. Nu mă refer la cerințele legale, care în multe cazuri sunt și ele aberante, dar care trebuie respectate de către absolut toate companiile care lucrează în acel domeniu și nu numai.

De exemplu, există o companie aeriană, nu dăm nume, care verifică boarding pass-ul încă odată la intrarea în avion, rezultatul fiind evident întârzierea tuturor celor care așteaptă să urce în avion. Verificarea asta se face în mod normal la intrarea în zona de securitate, apoi la îmbarcarea propriu-zisă și de ce să nu o mai facem încă odată și când intră oamenii în avion. Este posibil ca în trecut să se fi întâmplat ca un pasager să ajungă din greșeală (sau chiar intenționat) într-un alt avion, dar asta nu înseamnă că trebuie să pedepsești toți angajații și pasagerii pentru asta.

Hai să vedem ce proceduri enervante mai putem introduce:

• după plata cu cardul la POS și identificarea cu codul pin să trebuiască să mai și semnezi pe o hârtie pe care scrie “Autorizare cu PIN, semnătura nu mai este necesară”;
• restricționăm accesul la internet / social media, pentru că, nu-i așa, dacă angajații nu au acces la internet vor fi mult mai productivi. De parcă nu pot folosi internetul pe telefoanele personale. Ba mai bine să interzicem și telefoanele personale la locul de muncă, dar nu pentru toată lumea, șefii pot să facă asta;
• să limităm numărul de vizite pe care un angajat le face la oliță, de parcă asta ar rezolva problema cu cineva care nu are chef să muncească și preferă să stea pe tron 30 de minute pe zi;
• folosirea resurselor companiei în folos personal, cu delimitările de rigoare. Adică nu mă lași să folosesc telefonul sau mailul pentru a-mi suna familia, dar când sunt acasă și lucrez pentru companie, nu te deranjează că trebuie să lucrezi acasă.

Impunerea unor proceduri de această natură nu arată decât frică din partea angajatorului și nimic altceva. E ca și cum îi interzici copilului să alerge pentru că ți-e frică să nu cadă și să-și julească genunchii sau să-și rupă mână, iar atunci mai bine bagi “procedura” asta cu “nu ai voie să alergi”, pentru binele copilului. Nu contează că îi scazi cu intenție încrederea de sine și îi crești frustrarea când vede alți copii cum aleargă, important este ca tu să fii liniștit(ă).

Restricționarea sau impunerea de proceduri care nu au absolut niciun beneficiu, te vor aduce mai devreme sau mai târziu la pierderea unor angajați buni.

Nu de alta dar s-ar putea să rămâi pe cap cu ăia mai puțin buni, ca să mă exprim politicăli corect.

Ca angajat, nu ți se întâmplă nimic dacă mergi la superiorul tău și îi spui că o anume procedură nu are nicio logică, nu aduce niciun beneficiu și că ar trebui anulată sau înlocuită cu una din zilele noastre. În cel mai rău caz îți va spune să plimbi ursu’ sau că așa a fost dintotdeauna și nu se poate face nimic, chiar dacă e vorba de hârtia din mașina de scris. Barem ai încercat.

Spor la succes! Da cu măsură, nu așa, de capu’ tău…