Toată viața învățăm
De când eram mici a trebuit să învățăm rapid ce se întamplă când pui mâna pe oala încinsă, “lecția” fiind mult mai repede asimilată dacă ești “ars”. Așa se întâmplă și cu șefii, cel mai bun lucru care ți se poate întâmpla în toată cariera ta este să ai un șef prost (sau mai mulți). Te asigur că nu sunt toți proști și ca atare, nici nu trebuie să îi incerci pe toti 🙂
Dacă în situația (puțin probabilă) ai un șef bun, învață cât poți de multe de la el, sigur acele experiențe te vor ajuta mult în viitor și îi vei ajuta și tu pe alții.
Bineînțeles că există momente când ne gândim că noi suntem mult mai buni decât șefii noștri și că ei sunt vai de capu’ lor. Cam așa cum se întamplă și la pubertate când orice ți-ar spune părintele, tu știi oricum mai bine, el fiind deja expirat, pentru că pe vremea lui lucrurile erau cu totul altfel. După un timp, adolescentul devine adult și în unele cazuri își dă seama că părintele nu e chiar așa un dezastru și că și-a dorit întotdeauna să îl invețe cum e mai bine pentru viață, având în spate propria experiență.
În unele cazuri părintele sau șeful chiar greșește, iar atunci lecția învățată este foarte dură.
Vreau să închei ideea de mai sus cu o poveste care se potrivește foarte bine.
Un tată bețiv a avut doi băieți gemeni și fiecare a pornit în viață pe propriul drum. După mulți ani unul din ei a devenit și el bețiv, iar celălalt s-a realizat atât personal cât și profesional. Amândurora li s-a pus aceeași întrebare:
– De ce ai ajuns în situația asta?
Cei doi frati au avut același răspuns:
– Pentru că tatăl meu a fost un betiv și un ratat…
Tu te-ai hotarât pe ce drum vrei să mergi?
