Ce faci cu un coleg care minte?
Cu sau fără minte, când observi că un coleg, fie că e pe același nivel, sub tine sau și mai rău peste tine te minte, e nașpa-aiurea-cam-nasol și orice viitoare colaborare este pusă sub semnul întrebării.
Nu mă refer la cei care îți fură timpul și care ar trebui pedepsiți prin constituție, ci la cei care prin felul lor de a fi, își construiesc drumul prin minciună.
Foto Pixabay
Pentru a nu avea vorbe la proces, trebuie să începi însă cu prezumpția de nevinovăție: nu toată lumea este împotriva ta și nu toată lumea te minte. În realitate, cei care vor să te înșele sunt minoritari și sunt niște excepții (ne)vinovate, la care se adaugă cei care mint fără să urmărească un scop anume, ci o fac doar pentru a se putea lăuda cu ceea ce nu sunt sau denaturează puțin adevărul, ca Gigel de mai jos:
– Unde au dispărut ouăle, Gigele? întrebă nevasta, uitându-se în frigider.
– I le-am dat noului nostru vecin… Am vrut să știe cât de bine este primit din partea noastră.
– Toate 24?!… întreabă ea.
– Desigur… uită-te puțin la fereastra lui…
Orice asemănare cu realitatea din companii este pur și simplu întâmplătoare, însă când un coleg îți spune că a făcut ceva și îți dai seama că nu este așa, încrederea în acea persoană se cam duce dreaqu.
A minți nu înseamnă neapărat că persoana în cauză are o conduită îndoielnică dacă ne gândim la nevinovățenii de tipul “arată bine noul tău prieten” când el săracu e mai urât decât prevede legea, dar e un semnal de alarmă care te poate pune în gardă pe viitor.
Mai e și minciuna creată pentru a te feri de ceva sau minciuna prin omisiune, adică dacă ai un motiv bine întemeiat (în capul tău) poți să bagi “una mica”.
La serviciu, cea mai frecventă “eroare” este când un coleg îți spune că a făcut ceva (pentru un client) și de fapt nu e așa.
Ce poți să faci cu un coleg care minte:
- în primul rând ar trebui să-i atragi atenția că nu poți accepta o astfel de colaborare;
- să folosești exemple pentru a face mai ușor de înțeles urmările minciunelelor respective;
- să conștientizezi faptul că unii sunt mincinoși profesioniști și că ăsta e stilul lor de a-i trata pe cei din jur, nu că au ceva în particular cu tine;
- când prinzi pe cineva că minte, ar trebui să ai dovezi solide, nu doar să ți se pară că i-a crescut puțin nasul;
- să faci diferența între ceva care pune în pericol bussiness-ul sau ceva care nu este palpapil. Într-un potențial proces, ai șanse inexistente de câștig dacă prejudiciul este foarte mic sau nu poate fi dovedit;
- să te întrebi cu ce ești tu de vină. Dacă ai un comportament greșit când cineva îți spune ceva ce nu a ieșit cum trebuie, vor crește șansele ca oamenii să ascundă lucruri față de tine sau să te mintă direct;
- să faci diferența între o minciună de “pescar”, în care doar se exagerează de dragul spectacolului și o minciună cu scop de înșelătorie cu prejudicii concrete;
- să înțelegi care sunt motivele din spatele minciunii;
- nu în ultimul rând, încearcă să ai un dialog pașnic cu persoana în cauză și nu o confruntare.
Dacă nu ai cu cine, tragi linie și mergi mai departe, pentru că nu poți construi ceva durabil fără încredere și respect.
“I’m not upset that you lied to me, I’m upset that from now on I can’t believe you.”
Friedrich Nietzsche
Nu uita că de cele mai multe ori minciuna se naște din dorința de autoprotecție, iar dacă încurajezi un mediu de lucru onest și bazat pe principii solide, tentația de a fi mințit este mult redusă.
Spor la onestitate!
