Ce am învățat de la cățelul meu

După 13 ani, săptămâna trecută a trebuit să îmi iau rămas bun de la cățelul meu. A fost cumplit.

Să îl vezi cum suferă și să nu mai poți să îl ajuți cu nimic, te face atât de neputincios încât te gândești la varianta de a-i curma suferința cât mai repede. Și asta doare 🙁

Într-un sfârșit, am luat decizia de a-l eutanasia. Ce a urmat este foarte greu de descris: de la privirea care (îți imaginezi tu că) te imploră să nu faci asta, iar apoi te gândești că este totuși cea mai bună variantă pentru el și până la a săpa groapa și a o acoperi la final cu pământ. Numai cine a trecut prin așa ceva poate să înțeleagă cu adevărat ce spun.

Unde e foarte multă iubire, vine la final și foarte multă durere.

Chiar dacă durerea trece, ușor – ușor rămâne acel dor nebun cu care înveți să trăiești. Fiecare lucru din casă, chiar dacă a fost legat direct sau nu de cățel îți va aminti de el.

După 13 ani de trăit cu noi, clișeele cu “membru de familie” mi se par prea sărace pentru a descrie sentimentele pe care le-am avut unii pentru alții.

Ce am învățat de la el și se poate aplica și la serviciu, dar mai ales în viața personală:

• trăiește momentul la maximum. Chiar nu contează ce s-a întâmplat ieri și ce probleme ai de rezolvat azi;
• încearcă de toate. Nu există nimic ce să nu fi testat, de la jucării până la aruncat în apă, sau orice fel de mâncare. La fel te vor ajuta și pe tine experiențele cu celelalte departamente;
• cum îl crești așa îl ai. Fie că e vorba de subordonați, colegi de pe același nivel sau șefi. Contează enorm ce oferi tu, pentru a primi înapoi;
• distrează-te cât poți de mult. Indiferent de ce faci, nu poți să mă convingi că nu poți lucra foarte bine dispus, vesel, ca și când totul este o joacă. Și lucrurile foarte serioase se pot face în joacă, iar rezultatul este spectaculos de cele mai multe ori;
• bucură-te de ceea ce faci și pe parcurs, nu numai de final, dacă e cazul. Dacă nu îți place ceea ce faci mai bine te oprești decât să faci în scârbă;
• refuză ceea ce nu-ți place. Dacă era ceva ce nu-i plăcea, nu exista nicio metodă de a-l convinge să facă acel ceva. Și nu, nu-mi spuneți nimic de bătaie. Nici pentru acasă, nici la birou 🙂 ;
• iartă și poți să o iei de la capăt. Nu ajută pe nimeni să fii supărat doi ani pe colegu’ de la etajul 3;
• acceptă-te așa cum ești. O parte a vieții cățelului meu a fost paralizat pe jumate. I-am făcut un cărucior în care putea să fie independent și fugea râzând de zici că era cea mai mare bucurie. Apreciază ceea ce ai în loc să fii nemulțumit pentru ceea ce nu ai;
• aleargă cât te țin picioarele. Un cățel nu va renunța niciodată la plimbarea lui, chiar dacă îi va fi fizic foarte greu. Tot la bucurie se rezumă și asta. În loc să fii o legumă care își târăște picioarele prin companie, mai bine fii viu / vie;
• preia inițiativa de fiecare dată. Când e ceva de făcut, nu-i aștepta pe alții să înceapă. Nu îți va interzice nimeni să faci ceva (în plus) la job sau acasă;
• acceptă ușor complimentele. Când faci ceva bine și primești un compliment, bucură-te din nou. Nu intra în defensivă cu “nu e cel mai bun proiect al meu”, “puteam mai bine decât atât”, etc;
• fii loial. Nu contează unde lucrezi, la ce nivel și de când. Loialitatea este una din cele mai importante calități pe care le poți avea. Nu numai la serviciu;
• iubește necondiționat. Nu trebuie să ceri ceva în schimb înainte de a oferi, iar dacă nu vei primi nimic înapoi, mare pagubă, celălalt este cel care pierde;
• adaptează-te din mers. Cu un picior în minus sau chiar cu două, cățeii se adaptează uluitor de repede și nu își plâng de milă indiferent cât este de grea situația în care sunt. Fie că e vorba de un șef nou, de o procedură nouă sau de o achiziție, trebuie să te adaptezi;
• odihnește-te mult. Nu poți să fii sprinten, dacă nu ești odihnit;
• fii vocal(ă) când ai de spus ceva. Nu spun să te apuci să țipi prin companie, dar nici să taci tot timpul cu coada între picioare;
• apreciază-i pe cei pe care-i iubești. Nu neapărat partea cu iubitu’ la birou, dar arată-le celor care performează admirația ta. Nu trebuie să fie neapărat subordonați;
• dacă simți că e ceva îngropat și te deranjează, sapă adânc până găsești ce căutai;
• nu mușca atunci când un singur lătrat rezolvă problema. Nu de alta, dar uneori nu estimezi prea bine dimensiunea adversarului și s-ar putea ca mușcătura lui să-ți fie fatală sau să-ți producă multă suferință;
• pune-ți adânc amprenta pe ceea ce faci tu, în așa fel încât lumea să-și aducă aminte de tine și mult timp după ce nu mai ești. Depinde doar de tine, dacă își vor aduce aminte de bine sau de rău;
• trezește-te fericit(ă). Nu știu niciun cățel care se trezește supărat pentru că ieri l-a enervat un tembel în traficul de la birou;
• linge-ți rănile până se vindecă. Pe lângă efectele miraculoase ale salivei, partea psihică este extrem de importantă. Fără a te lungi aiurea. N’fine, ați putea să vă rețineți de la faza cu linsul la birou. Behave yourself;
• viața e scurtă, chiar dacă e vorba de ani câinești sau omenești. La final vei regreta lucrurile pe care nu ai apucat să le faci nu pe cele pe care le-ai facut.

Unde e foarte multă iubire, vine la final și foarte multă durere. Știu că am mai scris asta mai sus, dar doare al dracului de tare.

Nu îi va lua nimeni locul lui Kuky în sufletul meu, însă acum s-a deschis un alt loc pentru Lucky.

Viața continuă, stați aproape!