De ce nu asculți?
Când spun că nu asculți nu mă refer (neapărat) la faptul că ți-am spus să faci ceva și te faci că ploo, ci mai degrabă că auzi ceva zgomot, dar asta nu înseamnă că și asculți ce spun.
Foto Unsplash
Sigur ție nu ți s-a întâmplat așa ceva, indiferent de ce parte a difuzorului / receptorului ești, dar în ziua de azi suntem copleșiți de zgomotul din jur. Poate să fie vorba de FOMO, stai non-stop cu un device în mână și crezi că asta îți dă dreptul să-i ignori pe cei din jur sau pur și simplu ai foarte multe pe cap și chiar dacă e zgomot în jurul tău, mintea ta e în gândul ei 🙂
În general reținem foarte puțin din ceea ce ni se spune, iar asta e normal, pentru că avem un sistem de autoștergere a chestiunilor neimportante care ni se stochează pe creier. Dacă te întreb ce ai făcut acum trei luni, cred că îți mai amintești extrem de puțin, iar dacă te foloseti de un calendar, jurnal sau scanezi miile de mailuri de atunci, câte ceva îți reamintești, dar fără un grad mare de detaliu.
Gândim mult mai rapid decât ne putem exprima în cuvinte, iar din cauza asta, atunci când suntem într-o discuție, nu mai avem răbdare să așteptăm tot ce are de spus interlocutorul și avem tendința de a-l întrerupe, iar asta nu face decât să dăm impresia că nu ascultăm.
O ascultare activă te va ajuta mai mult: dacă pui întrebări, dacă repeți unele afirmații în maniera “dacă am înțeles bine, zici să scriem cu cretă pe monitor” sau dacă încurajezi interlocutorul printr-un limbaj non-verbal.
Cea mai mare problemă a noastră este că avem impresia că ascultăm ce ni se spune, însă în realitate doar auzim zgomot, în timp ce mintea noastră este în alta parte.
Atunci când asculți ce vorbesc alții, nu înseamnă că ești pasiv(ă), ci dimpotrivă, prin răspunsurile tale arăți că nu au vorbit în gol.
Spor la ascultat!
