De ce ți se spune să ieși din zona de confort?
Toată lumea vorbește de zona de confort ca de o boală de care trebuie să scapi cât mai repede, pentru că altfel vei mucegăi și gata-i viața ta.
Zona asta de confort e un fel de hotel cu multe stele, cu ultra all inclusive, unde îți face plăcere tot ce faci și nu trebuie să depui mari eforturi pentru a obține ceva, doar că la final tot trebuie să dai check-out.
Foto Unsplash
Adică nu o să-ți fie bine dacă nu ieși de unde ți-e bine. Pe bune?
Conceptul de bază spune că dacă ieși din zona de confort, vei experimenta alte lucruri, iar în final vei descoperi aptitudini și calități nebănuite.
Dacă e ceva ce îți place și presupune activități diferite față de ce făceai până acum, nu ar trebui să fie ceva negativ.
De ce însă trebuie să nu fii confortabil cu asta? De ce trebuie să fie ceva negativ?
De exemplu, dacă vrei să exit din țara unde se conduce mașina pe stânga și urmează să te stabilești într-o țară unde se conduce pe dreapta, atunci trebuie să ieși din zona de confort, iar senzația cea mai nasoală e când vrei să intri într-un sens giratoriu exact pe dos, să vezi atunci confort.
Reticența la schimbare e în general privită ca o chestie superficială, fiind suficient doar să vrei și schimbarea va veni de la sine foarte ușor. Vrăjeală!
Mno, dacă afară sunt -10 grade, dar tu trebuie să ieși (în cămașă) să fumezi, se cam duce tot confortu’, dar fiind pentru un scop nobil, clar merită…
În general, dacă ai de făcut ceva nou, fie că este vorba de un proiect nou sau de o altă procedură de lucru, poti să îți pierzi zona de control și ca efect secundar apare reticența la schimbare.
La fel cum s-a întâmplat în unele instituții de stat care au trecut de la registrul acela mărime A3 care scârțâia când schimbai pagina, la sistemul computerizat. Ăsta da exit adevărat din zona de confort. Se spune că și în zile noastre unele tăntici de la ghișeele din primării mai caută unde sunt literele pe tastatură în pagina google.
Bineînțeles că șeful poate încerca să îi facă unele sesiuni de coaching și să o întrebe empatic ce ar putea să facă să o ajute mai bine, dar tot în zona de disconfort va rămâne, probabil cu tot cu șef.
Să ieși din zona de confort pentru a învăța să înoți, știind că ți-e frică să bagi capul în apă, s-ar putea să te păstreze acolo (sub apă) și să găsești variante alternative, cum ar fi să înoți doar bras.
Dacă faci ceva pentru tine, vei face în așa fel încât să nu fie o povară, iar scopul final este oricum să ajungi la o altă “zonă de confort”. Dacă nu vezi un beneficiu în “ieșirea” asta și îți este impusă, ai șanse foarte mari ca experiența să fie tot mai dureroasă.
Spor la confort!
