Ipocrizia este boală grea
Nu numai că ipocrizia este boală grea, dar de cele mai multe ori este incurabilă. Definiția ipocriziei: atunci când toată ziua nu faci altceva decât să subliniezi cât este de imbecil șeful sau colegul tău, iar când este de față să-l poopi în coor cu cea mai mare pasiune de care ești capabil(ă). Atunci când registrul tău preferat este de falset poți să-ți cauți scuze în originea greacă a ipocriziei – “a imita sau a te preface”.
Foto Unsplash
În zilele noastre, ipocrizia are o conotație negativă, în general fiind vorba de cineva care spune una și face alta.
O șefă / un șef nu poate să-ți ceară să respecți politicile companiei, în timp ce ea / el nu le respectă, iar asta se traduce în special în a face ceea ce spui că vei face, altfel credibilitatea are de suferit. Partea bună, este că nu poți controla comportamentul șefei / șefului, dar îl poți controla pe al tău. Ipocrizia nu ar trebui să fie ceva ce să accepți.
Când e vorba însă de o colegă / un coleg fals, s-ar putea chiar să fie și mai greu să lucrezi cu ei. Sunt aceia care îți spun ție ceva și cu totul altceva în spatele tău, iar în acest caz cel mai bun lucru pe care poți să-l faci este să păstrezi distanța. Partea bună este că aceștia sunt foarte ușor de depistat, prin simplele declarații pe care le fac la adresa celorlalți, de cele mai multe ori fără să le ceri părerea. Dacă ai impresia că ipocritul are comportamentul ăsta doar în privința altora, te înșeli amarnic, pentru că exact asta va face și la adresa ta, când tu nu ești de față.
Revenind la boală, tratamentul ipocriziei începe atunci când poți să-ți răspunzi în mod sincer la unele întrebări incomode. Încrederea este ceva ce se construiește în timp, iar ipocrizia nu este ceva care te va ajuta pe termen lung în niciun caz. Indiferent de ce vei spune, că doar nu te doare gura, oamenii văd exact ce faci.
Spor la succes!
