Prioritatea ta ar trebui să fie familia, nu jobul!
Sunt convins că știi care este prioritatea ta numărul unu. Teoretic știi. Practic însă, s-ar putea să nu stai chiar așa de bine la gestionarea jobului în afara serviciului.
Foto Unsplash
Nu trebuie să fii căsătorit ca să ai o familie, mă refer în general la cei dragi cu care îți petreci timpul. Am văzut familii fără a fi căsătoriți și fără a avea copii, cum am mai văzut și familii care teoretic arătau ca la carte, însă emoțional nu se apropiau deloc de “fenomen”.
Reclama de mai jos mi se pare că ilustrează foarte bine cum NU le acordăm timp celor dragi în favoarea serviciului.
Pentru un partener este mai ușor de acceptat, până la un punct, că celălalt nu are timp pentru el din cauza unei “urgențe” care poate să devină zilnică. Să pui pe locul doi în mod constant partenerul duce însă la o răcire a relației și pe termen lung la rupere, chiar dacă nu se numește oficial despărțire.
Când e vorba de copii însă, aceștia nu înțeleg și nici nu au de ce să înțeleagă că nu ai timp de ei, ei știu că ești acolo pentru ei, nu pentru altcineva.
Povestea cu “ Tati, cât câștigi pe oră?” în care copilul începe să strângă suma respectivă de bani pentru a-și plăti tatăl ca să stea o oră întreagă numai cu el este pe cât de dură, pe atât de tristă și din păcate este prezentă în capul multor copii.
Nu-ți da copilul deoparte pentru că trebuie să lucrezi, el nu va înțelege asta.
Nu-ți da copilul deoparte pentru că “trebuie” să scroll-ezi ceva foarte important pe telefon sau tabletă.
Ce ai putea să faci pentru a le acorda celor dragi atenția cuvenită:
- nu lucra de acasă, iar dacă o faci, lucrează în “afara orelor de program”, programul lor;
- în cazul în care este o situație excepțională și trebuie să lucrezi neapărat, nu face asta imediat când ajungi acasă. Toată ziua ai lipsit, iar cei care te iubesc abia așteaptă să stea cu tine. Acordă-le atenția necesară, chiar dacă este doar pentru doar câteva ore. Atenție nu înseamnă să stai cu telefonul în mână și să răspunzi la mailuri;
- participă la evenimentele importante ale familiei. Nu este deloc relevant de ce ești absent: nici dacă e vorba de șeful care ți-a cerut ceva la șase seara și nici de cel mai mare client. Nu vorbim de situațiile excepționale care sunt de două ori pe an în care shit happens. De două ori pe an am scris, nu de două ori pe zi;
- nu contează cât de obosit(ă) ajung acasă, timpul tău este al lor, chiar dacă te apuci de lucrat când ei dorm;
- dacă ești workaholic(ă) fără scăpare, alocă-ți intervale de timp în calendar pentru a nu lucra deloc acasă.
Dacă ești mamă și nu ai timp de copiii tăi pentru că ai o carieră de construit, ai șanse foarte mari ca de la cel mai important job al tău, cel de părinte, să fii dată afară de proprii copii sau chiar de partener și tot tu o să te miri de ce. Că doar ai făcut carieră pentru ei, nu?
Toate cele de mai sus se pot elimina dacă reușești să îți crești productivitatea la serviciu și să termini tot ce ai de făcut acolo. Gândește-te că dacă finalizezi tot ce ai de făcut la serviciu la timp, lucrezi pentru tine și vei avea timp de petrecut cu familia ta, nu pentru angajator.
Dacă vrei o carieră și nimic altceva, iar asta te face fericit(ă), atunci nu e nicio problemă să lucrezi zi lumină / noapte întuneric, dar chiar și așa va veni ziua în care te vei întreba de ce faci asta.
Când va veni Judgement Day și nu ai ajuns la aniversarea copilului, nici măcar nu-ți vei aminti ce ai avut de făcut, dar el / ea sigur nu vor uita că nu ai fost acolo.
Cel mai frumos cadou pe care poți să-l acorzi copiilor tăi este atenția ta. Nu ceva material și nu doar în perioada aia în care îți spune toată lumea să fii mai bun, mai adevărat, ci zilnic.
Spor la succesul de acasă!