Șeful trebuie să dea tonul când e vorba de echilibrul dintre job și viața personală
Viața personală e ceea ce, teoretic, toți dintre noi apreciem cel mai mult. Teoretic. Practic însă, de foarte mult ori ai câte un DEADline nenorocit și realizezi că echilibrul dintre viața personală și job nu există, iar dacă programul ăsta este o “excepție” zilnică, o să începi să dai vina pe șef(ă) sau pe companie, ceea ce nu este neapărat greșit.
Foto Pexels
Hai să începem cu prezumția de nevinovăție, adică nu ai niciun fel de probleme cu productivitatea și totuși nu reușești să termini ce ai de făcut în opt ore, pentru că încărcarea ta este prea mare. Insist cu productivitatea, pentru că de cele mai multe ori, chiar și cei mai productivi angajați pot mai mult. Se cheamă progres.
Revenind la echilibrul pe care îl căutăm cu toții, dacă ai un șef care nu-l are, este foarte probabil să nu țină cont de al tău și să considere că, dacă el / ea pot face asta, de ce să nu faci și tu la fel.
Când ai un șef care își respectă propriul echilibru dintre job și viața personală, ai șanse mult mai mari să îl respecte și pe al tău. Te va ajuta să-ți termini treaba la timp, te va încuraja să acorzi o atenție sporită familiei, tocmai pentru a avea o performanță foarte bună. Dacă nu ești bine acasă, nu vei fi bine nici la serviciu și invers, iar ca șef(ă) trebuie să înțelegi și să respecți asta.
Nu mai ține metoda “dacă vrei să promovezi, trebuie să stai non-stop aici”, cum nici metodele de măsurare nu mai sunt aceleași. Dacă un angajat vrea să te fenteze, poate să stea 12 ore la serviciu și să se arate ocupat sau poate să facă aceeași treabă în 7 ore. La nivel organizațional, cultura companiei trebuie să se adapteze la nevoile de astăzi, în care nevoile personale ale angajatului sunt mai mari ca oricând.
În special la generațiile tinere, abordarea “corporația este viața mea” nu mai ține, iar dacă nu reușești să-i acorzi un minim de echilibru de care are nevoie, va pleca.
Spor la succes!
