KPI sau chipinai
Chipiai-urile – KPI = Key Performance Indicators sunt printre primele lucruri pe care le înveți la început de drum, un fel de “p’aici trebuie să te încadrezi, că dacă nu, nu e de bine”. KPI-urile sunt de fapt niște unelte de măsurare a performanței, care îți arată atât ție cât și celui care te plătește dacă faci bine sau nu ceea ce faci.
Foto Unsplash
Ca să fim în ton cu anumite finale ale ligii campionilor la fotbal, KPI-ul principal poate fi să marchezi de mai multe ori decât adversarul sau să nu iei niciun gol, ori dacă iei, să dai cel puțin atât(ea) înapoi. Nu contează dacă e de la “unjpe” metri sau dacă tu ai ceva mai mult noroc decât adversarul tău.
Indiferent unde ești angajat, vei avea de atins niște KPI-uri, chiar dacă nu se numesc neapărat așa, pentru că în general pentru a putea evalua unde te afli, trebuie în primul rând să măsori.
Cu cât organizația este mai mare cu atât există mai mulți KPI, cu zecile sau chiar cu sutele, pentru a putea măsura cât se poate de detaliat activitatea fiecăruia. De la câte bucăți de șuruburi trebuie să faci pe oră, până la numărul de erori permise la milionul de piulițe sau de la cuvintele tastate pe minut până la numărul de găuri pe kilogramul de șvaițer, KPI-urile au rolul de a măsura performanța oamenilor, însă dacă nu măsori ce trebuie, efectul poate fi exact invers.
Dacă nu definești bine ce măsori, s-ar putea să ai un efect nociv de a fi “bifat” la KPI-uri de către proprii angajați sau chiar de a se răspândi sindromul “Fake it, ‘til you make it!” doar ca să arate bine în exelu’ șefului.
Dacă tot ce ai de făcut la serviciu, este să te încadrezi la 20 de cozi la prună pe minut, ai șanse foarte mari să ți se ducă tot entuziasmul în scurt timp și să nu mai vrei să ai legătură cu prunele, nici măcar dacă e vorba de țuică.
Există viață și în afara KPI-urilor și de foarte multe ori entuziasmul unui proiect nou sau atitudinea echipei nu se poate măsura în cifre, dar sunt cel puțin la fel de importante.
Dacă un angajat trebuie să se încadreze de exemplu la fiecare apel în medie în două minute, indiferent despre ce vorbește cu clienții, va face tot posibilul să se încadreze în acel KPI, iar cel care va avea de suferit este în primul rând clientul.
Succesul unei companii, nu se află doar în “înverzirea” sau “înroșirea” KPI-urilor, dar și în chestii pe care nu le poți băga într-un excel, cum ar fi pasiunea, munca în echipă, entuziasmul sau multe altele.
Spor la succes!
