Nu poți învăța orice, pe oricine

Nu poți să faci orice, nu poți să devii oricine, cum nu poți nici învăța orice, dar contează enorm ce “prof” ai. “Dacă vrei poți să ajungi Președintele Americii” e o poveste ireală din filme și realitatea din teren ne confirmă că foarte puțini pot reuși asta, dar la ce candidați sunt anul acesta, parcă nu e chiar așa de complicat.

Foto Unsplash

Am spus asta de fiecare dată când am avut ocazia: nu este suficient să îți dorești să poți realiza ceva sau să muncești până la epuizare, iar astfel sigur vei ajunge cineva. Evident că aceste lucruri ajută foarte mult, dar nu sunt suficiente. În plus, trebuie să ai înclinație pentru acel ceva și mai trebuie să te ducă și capu’…

Cu toată bunăvoința din lume, nu poți deveni înalt dacă ești genetic programat să fii scund, poți să fii însă foarte bun în ceea ce faci, chiar dacă nu ajungi la tocul ușii cu capul.

Pentru a avea succes trebuie să îți găsești un domeniu care ți se potrivește și să îți scoți din cap că orice vei face, vei fi campion mondial la acea specialitate. Dacă ar fi așa, toți oamenii ar fi cei mai buni la ceva, ceea ce este imposibil. Nu se poate ca din zece șoferi, toți să fie cei mai buni, chiar dacă ei sigur cred asta.

Dacă cineva nu dorește să învețe ceva, nu ai cum să-l înveți, indiferent ce ai face. Poți să încerci să îți înveți subordonații diverse lucruri, dar dacă ei nu-și doresc asta, nu prea ai șanse de succes. E adevărat că simplul fapt că trebuie să progresezi ca firmă pentru că altfel concurența te înghite, va trebui ca și angajații tăi să aibă o evoluție în cariera lor, chiar dacă e vorba de o persoană pe același post de 10 ani.

Nu este suficient să faci cu pasiune ceea ce faci, pentru că asta nu presupune automat că ai și talent la acel ceva, ci trebuie să poți să și evoluezi. Realitatea este că nu toată lumea își dorește să evolueze și fără a-i condamna, ar trebui sa le respecți decizia.

Dacă inviți un număr de persoane la un workshop în care să-i înveți ceva nou chiar legat de job-ul lor, vei observa că vei avea un număr mic de participanți (procentual) față de toți cei invitați. E normal să fie așa.

Imaginează-ți cum era la școală când preda profu’ și tu te uitai prin el, pentru că nu era ceva interesant pentru tine și nu vedeai beneficiul de a-l asculta.

Ce poți să faci cu angajații care nu vor să fie învățați:

• arată-le care sunt ariile de îmbunătățire și în cât timp ar trebui să ajungă la nivelul cerut;
• explică-le de ce trebuie să învețe acel lucru, nu neapărat în maniera “altfel nu mai faci mulți pureci pe aici” chiar dacă motivarea de frică este uneori eficientă (dar nu va ține niciodată pe termen lung);
• stabilește obiective de învățare și subliniază progresele făcute;
• oferă exemplul personal. Întotdeauna!
• dacă sunt foarte buni în job-ul actual, ajută-i să treacă la next level chiar dacă este ceva “în lateral” sau ceva care nu are nici o legătură cu ce fac acum. Poți să fii un foarte bun facilitator.

“People don’t care how much you know until they know how much you care” Zig Ziglar

Cei care nu vor să învețe, nu o vor face, iar dacă asta nu le afectează activitatea zilnică, nu numai că nu ai ce să le faci, dar nici nu ai de ce. Ești acolo ca să îi ajuți, dar trebuie să își dorească și ei asta.

Dacă ei nu sunt însă la nivelul la care poziția o cere pentru acel job, trebuie să evolueze, nu e ceva negociabil.

Revenind la perioada din școală, există profesori de la care este o plăcere să înveți, în timp ce cu alții ți se face lehamite. Probabil că dacă și-ar schimba materia, cei buni ar fi la fel de apreciați. Orice asemănare cu șefii este pur întâmplătoare.

Spor la succes!