De ce nu saluți?

Nici nu e așa de greu precum pare să saluți, chiar deloc. “Bună (ziua)” însoțită de un zâmbet sau chiar o variantă mult mai complexă “cu ce vă pot ajuta” face minuni.

Foto Gratisography

Hai să o luăm pe etape. Când mergi undeva, saluți, chiar dacă tu ești clientul, statutul ăsta neînsemnând că nu trebuie să fii manierat(ă). Când intri undeva saluți, că nu-ți pică nimic. Când ieși de undeva, saluți, ca să nu te apleci după ce ți-a picat când ai intrat, iar dacă nu ești salutat(ă) înapoi, bagi pe repeat procedura de mai sus, chiar dacă ești la benzinărie sau la pașaportărie.

“Be polite; write diplomatically; even in a declaration of war one observes the rules of politeness.” Otto von Bismarck

Fiind politicos / coasă (ioi ce bine a ieșit asta) înseamnă că în primul rând te respecți pe tine, iar apoi pe ceilalți.

Chiar dacă sună ca în manualul de începători, încearcă varianta asta: te uiți direct la persoana respectivă, zâmbești și saluți în funcție de context.

Dacă ești politicos / revenim și la coasă, nu înseamnă că trebuie să accepți orice și să te transformi într-un / o yes (wo)man.

Când mergi undeva, saluți politicos, iar dacă nu ți se răspunde, poți să întrebi dacă s-a întâmplat ceva. De obicei (asta nu înseamnă că am făcut așa zilnic :)), persoana respectivă se trezește și îți confirmă că nu, și începe să fie atentă la tine. Atunci întrebi din nou dacă au ceva interdicții din partea angajatorului și nu li se permite să salute, iar de cele mai multe ori, cu penibilitatea de rigoare a momentului, vezi o schimbare în bine.

Legenda spune că dacă faci același lucru și la plecare, s-ar putea să nu te împiedici în primele 5 secunde.

Nu în ultimul rând, “Te / vă rog” și “Mulțumesc!” calmează războaie și construiesc poduri, iar dacă ești un șef politicos cu subordonații, ai șanse foarte mari să-ți meargă bine.

Spor la salutat!