Recunoaște atunci când greșești
Da Bo$$, recunoaște când greșești, mai ales în fața subordonaților sau a colegilor. Pentru că e mai ușor să recunoști în fața șefului, chiar dacă o faci preventiv, pe principiul poate scap, greșeala recunoscută, taie jumătate din costuri. Sau era ceva asemănător.
Foto Unsplash
Bo$$, hai să revenim la tine, doar nu credeai că scapi. Angajații știu imediat când greșești și de cele mai multe ori au dreptate, fără însă a-i lua în considerare pe cei pentru care orice ai face, vor spune că ești un dobitoc și că ai greșit.
Unele greșeli sunt cauzate de el, altele de cei care sunt de deasupra lui, doar că el trebuie să le implementeze și implicit vina cade asupra lui, ca “implementator”. Mă voi adresa astăzi greșelilor neprovocate, adică cele la care nu te ajută nimeni să le faci, ci dai tu în fileu, că așa-i în tenis…
O primă etapă ar fi să-ți recunoști greșeala la nivel individual și nu într-o manieră colectivă. “Noi am greșit cu implementarea unei noi proceduri de citire a mailurilor de la dreapta la stânga”. Tu ai greșit, nu noi. Chestia asta politică cu “echipa” va avea un efect exact invers dacă vrei să arunci greșeala ta în spatele altora. La fel se întâmplă și dacă spui “s-a greșit”, neasumarea fiind cel puțin la fel de nocivă ca greșeala în sine.
Recunoașterea greșelii se face în primul rând față de cei afectați, dar și către cei care te pot ajuta la remedierea acesteia cât mai urgent.
Ca șef, dacă nu îți recunoști greșeala sau chiar mai rău, dacă încerci să o ascunzi sub covor, ești pe cel mai scurt drum spre a-ți pierde respectul și încrederea angajaților, iar ăsta e cam cel mai nasol lucru care ți se poate întâmpla când conduci alți oameni.
Când recunoști ca ai greșit, nu înseamnă că devii mai slab în fața oamenilor tăi, ci dimpotrivă.
Nu apela la latura pesimistă și să-mi spui că mai bine stai deoparte și nu faci nimic riscant, tocmai pentru a nu greși, că nu ține.
Când greșești, trebuie neapărat să tragi niște concluzii din experiența asta și să ajungi la cauza erorilor, nu este suficient să lipești cu scotch un scaun rupt.
Dacă ți-a spus cineva că ai greșit, nu-i spune că nu e adevărat din start, chiar dacă ți-e greu. Poți testa prezumția de vinovăție dacă “reclamantul” este de încredere și te-a ajutat în trecut. S-ar putea să te ajute foarte mult la o “redresare” rapidă.
Cu cât ești mai sus în organizație, o greșeală te poate costa foarte mult. Nu numai pe tine.
“If you make a mistake and do not correct it, this is called a mistake.” Confucius
Nu în ultimul rând, faptul că ai greșit s-ar putea să îți aducă și niște repercusiuni, iar un simplu “e greșeala mea și mi-o asum” nu înseamnă că gata, s-a șters cu buretele orice tâmpenie ai făcut și ne facem că nu s-a întâmplat.
Spor la greșelit!
