Câte obiective ți-au mai rămas din cele pe care le-ai stabilit în ianuarie?
Stabilirea de obiective e o chestie care se face în general la începutul anului.
Până acum ar fi trebuit să îți treacă acest “virus” care debutează de cele mai multe ori în 31 decembrie și se răspândește cu o viteză uimitoare. De cele mai multe ori virusul dispare exact așa cum a apărut și probabil ai și uitat deja de el.
Doar nu o să te doboare în fiecare an un virus banal, cu atât mai mult cu cât vaccinurile care există în prezent nu sunt eficiente, recidiva fiind foarte des întâlnită.
Foto Unsplash
După un timp ziceam de evaluarea performanței, care probabil a trecut și aia, BINGO.
Probabil că ți s-au / -ai stabilit câteva obiective formale pentru anul acesta, care vor fi evaluate intermediar (în cel mai bun caz) la sfârșitul anului sau chiar la începutul anului viitor. Ai printat noile obiective sau le păstrezi în format electronic și le-ai pus într-un loc foarte sigur, ferit de lumină și umezeală.
Poți să revii acum la activitatea zilnică, plictisitoare fără nici un fel de tresărire.
Băbăiete și măifetele, nu faceț’ bine.
Nu lăsa să treacă pe lângă tine toată viața fară să faci ceva pentru tine. Am mai discutat cu altă ocazie pentru cine lucrezi.
Nu permite altcuiva să îți stabilească obiective fără să ai și tu obiectivele tale. Asta dacă vrei să faci ceva cu viața ta, am mai discutat cu altă ocazie pe tema asta.
Nu există vrajeală din asta că nu vrei să faci mai mult, că ești mulțumit cu ceea ce ai. Sunt convins că îmi vei spune că vrei mai multe creșteri de salariu. Sau dacă te prezinți la un interviu, chiar nu contează dacă iei acel post, important este să participi, să testezi piața, să vezi cam pe unde te afli acum. Pă bune?
A B U R E A L Ă, exact așa trebuie să citești, sacadat și apăsat.
“If winning isn’t everything, why do they keep score?” Vince Lombardi
Dacă simți că ceva nu e în regulă, ia o pauză.
Chiar și cele mai tari echipe din lume mai cer câte un time-out în momentele cheie și după aceea te aduni și dai tot ce poți mai bun din tine.
Comparațiile dintre sport și job sunt atât de reale încât de foarte multe ori dăm vina și la birou pe arbitrii, accidentări sau chiar suporteri. Foarte rar uităm că noi suntem cei care putem să ne înfluențăm “norocul”. Și nu e vorba neapărat de cât ești de talentat și cât de mult muncești, ci de cât de mult permiți factorilor externi cum ar fi încălzirea globală sau alegerile locale să fie scuze în fața nereușitelor tale.
Pentru a-ți stabili niște obiective personale (care pot fi diferite față de cele de la job) și de care să te și ții, ar trebui să ai în vedere următoarele:
- hotărește-te ce vrei de la tine, în așa fel încât să vezi “the big picure”. Ce vrei tu de la tine, nu ce vor alții de la tine;
- gândește-te dacă oferta de obiective s-ar limita la unul singur până la sfârșitul vieții, care ar fi acela. Mno acum te-am blocat puțin cu răspunsul pe care ar trebui să ți-l dai la întrebarea “ce caut eu în viața mea?”;
- pauză publicitară (P);
- stabilește obiective puține și simple. Cu cât sunt mai complicate cu atât îți va fi mai ușor să renunți la ele;
- stabilește ce vrei să faci, nu ce nu vrei să mai faci;
- măsoară. Ca să poți să faci suta de metri în mai puțin de 15 de secunde trebuie să te cronometrezi și să vezi ce progrese faci de la un antrenament la altul;
- stabilește priorități. Ca să îți spui DA la cât mai multe lucruri, va trebui să spui la altele NU;
- nu îți stabili obiective nerealiste și nici nu sărbători înainte de finish. Cu citatul “Dacă îți propui să ajungi pe Lună, vei ajunge oricum printre stele” unchiu’ Norman nu s-a gândit că va urma un citat și mai celebru de la noi “Mihaela, dragostea mea!”
- scrie-ți obiectivele și citește-le periodic. Da, ești senil(ă), chiar dacă nu recunoști;
- crează-ți miniobiective pe care le poți măsura în perioade mai scurte de timp; “When eating an elephant take one bite at a time.” Creighton Abrams – ai grijă însă să nu mănânci numai asta zilnic în următorii 20 de ani, mai schimbă garnitura, desertul sau chiar poți să ții post o perioadă;
- nu te apuca de mâncat elefantul de la coadă;
- sărbătorește când ai terminat câte un picior (sau trompa) și fă o pauză, ca să nu faci elefantită;
- spune-le și celorlalți ce progrese ai făcut, unii gurmanzi s-ar putea să te ajute să termini mai repede sau să îți recomande un sos acrișor de corcodușe care se asortează foarte bine cu pachidermu’.
Aș vrea să închei cu un exemplu despre cum înveți o balenă să sară cât mai sus în aer în spectacolele din bazinele special amenajate.
La început pui o sfoară pe fundul bazinului și când trece peste ea o recompensezi. Progresiv ridici sfoara tot mai sus, iar recompensarea vine doar dacă înoată / sare peste ea (dacă trece pe dedesubt nu primește nimic) și așa mai departe până ajungi la înalțimea care o vrei.
Spor la succes!