Nu fura!

Teoretic, chestia asta cu nu fura e de când lumea, însă practic, tentația este atât de mare încât au fost, sunt și vor fi oameni care vor fura de la alții. Nu îți imagina că este o invenție românească sau că se va opri brusc.

nu fura

În momentul în care se produce un furt, partea păgubită și de cele mai multe ori, alți oameni din jur își pierd încrederea în “hoț”. Hoț care trebuie să fie tras la răspundere pentru ce a furat.

Motivația unui hoț poate fi de la o nevoie stringentă cum ar fi mâncare, băutură, droguri, până la “foloase necuvenite” de tipul “da’ ce eu sunt mai prost?” sau chiar lăcomie. NU înseamnă că dacă nu ai ce pune pe masă trebuie să mergi la furat. Cum nu înseamnă că nici dacă vrei un telefon cu aromă de măr mușcat, trebuie să-l furi.

Dacă dăm deoparte motivele pentru care oamenii fură, ajungem la efectul universal valabil asupra hoților: lipsa de încredere în persoana respectivă, care nu se mai poate recâștiga niciodată la nivelul de dinaintea furtului. E ca și cum ai vrea să lipești un geam spart: poți să pui toate cioburile la loc dacă ai foarte multă răbdare, dar se va vedea întotdeauna că a fost spart.

În cadrul companiilor, furtul are un efect similar. De la șeful care îți fură ideea și o prezintă mai departe ca fiind a lui sau mult mai grav, cei care fură banii companiei, la cei care fură prin diverse combinații cu clienții sau furnizorii care sunt “deschiși” la așa ceva. Dacă ești furat ca angajat, ceea ce din păcate se întâmplă prea des (de ex. prin neprimirea salariului la timp, sau să nu ți se plătească orele suplimentare), cel mai bine este să îți cauți de lucru în altă parte.

Toleranța la furt este mult prea mare din punct de vedere legal în România, în sensul că dacă “paguba nu este prea mare” nu avem ce face. Cu alte cuvinte, dacă un angajat fură ceva evaluat la (doar) 500 de lei, din punct de vedere legal, prejudiciul făcut companiei este considerat prea mic și implicit trebuie să îl “ierți”! În realitate vorbim despre principiu, nu de sumă!

Vei rămâne cu încrederea zdrobită și vei fi mult mai precaut cu persoana în cauză, indiferent ce va face după furt, iar mai devreme sau mai târziu, drumurile voastre se vor despărți.

Pentru a nu exista dubii: furat înseamnă să ”pui mâna” pe ceva ce nu îți aparține. Punct.

Indiferent dacă e vorba de un bax de hârtie sau pagube cu multe zerouri, integritatea nu poate fi niciodată cumpărată înapoi. Indiferent dacă e vorba de Gigel de la sculărie, de directorul de achiziții de la o „multifuncțională”, de cel de la putere sau de cel din opoziție, NU fura!

Nu generaliza! Nu suntem o țară de hoți, chiar dacă unii au astfel de “competențe”.

Orice asemănare cu evenimentele politice din această perioadă nu este întâmplătoare, citiți ce zice Wikipedia despre CORUPȚIE.
Spor la încredere!

1 comentariu
  1. violeta baciu
    violeta baciu says:

    in tara noastra, dar probabil si in ale altora, pseudo-comunismul ceausist a incetatenit in mintea oamenilor ideea ,,de unde muncesti, traiesti,, care in traducere urbana poate insemna ,,bagatul mainii/ lor in buzunarul altuia/ altora,, fie angajatori, colegi, clienti, terti, whatever…ori acesti politicieni parca desprinsi din ,,Momente si Schite,, sunt aceleasi persoane care au trait si in acea perioada, sau fii sau nepoti.
    asta este cu adevarat trist, parinti si bunici care le transmit urmasilor ca si valoare umana, hotia.

    Răspunde

Leave a Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *