Trebuie să o iei personal la serviciu!
Chiar dacă ai auzit de foarte multe ori să nu o iei personal, că e un simplu job și că nu ai de ce să te enervezi, pentru că așa e în fiecare companie, eu îți spun că ar fi bine să o iei cât poți de personal, tocmai ca să ai rezultate.
Foto Bogdan Stoica
Sigur îți sunt familiare expresiile de mai jos:
- nu te mai ambala atât, e un simplu job;
- lasă, oricum nu poți să îl schimbi, că așa e el;
- știi regulile, nu are rost să te împotrivești;
- nu e nimic personal, “it’s just business”;
- nu-ți bate capu’, sănătatea este mai importantă.
Băbăiete! Cum adică să nu o iei personal?
Cu alte cuvinte dacă nu ai pasiune, “angajament”, sau nu ești “involvat”, nu mă aștept să ai rezultate excelente. Îți petreci cel mai mult timp din viață la serviciu (fără să socotim somnul) și nu o iei personal? Nu ai cum.
Bineînțeles că nu spun să cazi în cealaltă extremă, în care într-adevăr să ai probleme cu toți cei din jur, sau chiar medicale. În general, perspectiva asta de a nu o lua personal are legătură cu o neimplicare care te-ar proteja (teoretic) de părțile nasoale ale jobului. Dacă e “doar un simplu job” și nu îți dorești nimic mai mult de la el și de la tine, e perfect așa, dar nu te aștepta să fi tratat diferit de către șef sau colegi.
Cei pe care îi admiri sau care îți sunt modele, o iau personal sau sunt și ei acolo la numărătoare pe undeva?
Dacă îți tratezi subordonații ca pe niște cifre într-un excel, nu te mira când aportul lor la succesul tău este minim, iar apoi tot tu vei suporta consecințele.
De asemenea, trebuie să faci din pasiune ceea ce faci și în nici un caz o obsesie, chiar dacă e vorba de job. Sunt multe cazuri în care workaholicii își distrug viețile personale pentru că nu fac diferența între pasiune și obsesie.
Adică dacă joci fotbal sau orice alt sport și o faci doar ca să participi sau să fii doar la numărătoare, mai bine stai pe tușă. Și nu mă refer la a juca în spatele blocului, sau doar ca să dai jos din burtă.
Dacă nu o iei personal, nu te mai mira că te scufunzi în mediocritate. Ba da, trebuie să o iei personal dacă vrei ca “ștampila” pusă pe ceea ce faci tu să fie ceva recunoscut.
Este frustrant să vezi cum unii colegi își bagă picioarele, mai ales când asta afecteaza (in)direct activitatea ta, de îți vine să le mentionezi toți morții din partea maternă, dar asta nu înseamnă să faci și tu la fel, sau să le aplici niște corecții chiar dacă le merită.
Dacă ai impresia că un coleg sau mai mulți nu acordă mare importanță jobului, asta nu înseamnă să faci și tu la fel. Cel direct afectat vei fi tot tu și nu va interesa pe nimeni că tu nu ai făcut ceva, doar pentru a te alătura echipei de miserupiști.
Și nici să îi iei pe toți la omor, doar pentru că tu crezi că ești miezul din savarină și că fără tine probabil compania aia s-ar închide într-o săptămână.
Grow up, muncești pentru tine, ia-o personal.
Uneori vei fi rănit de unde nici nu te aștepți și te vei întreba dacă merită efortul. Da, merită, e viața ta, ia-o personal!
Ia-ți succesul în serios cât de personal poți!
